Cine-a zis că de Boc e numai scaunul de el, nu s-a înşelat cu nimic. Scaunul adică, fotoliul de premier pe care-ar putea sta orice badea Gheorghe sau ţaţa Leana. Cu condiţia deloc banală să aibă, cât de cât, harul incontestabil al actriţei, la propriu şi la figurat, Lavinia Şandru.
Ca să poată repeta la nesfârşit textul pe care i l-a şoptit la ureche Zeus-ul lui. Nu al nostru, deşi s-ar zice că Zeus este alesul naţiei. Şi nu odată, ci a doua oară! Vai de aleşi. De noi, cum s-ar zice.
Ca sireacul Pristanda, uite că făcu omu’ guvernul cu numărul 4 şi, ca la noi la nimeni, rezistă. Cu minoritari, cu minorităţile cu drept de intrare benevolă şi forţată, în acelaşi timp, plus traseiştii fugari din PSD şi PNL în ditamai Parlamentul României. Cel cu nu mai puţin de 471 de parlamentari, câţi încap acum în fosta Casa Poporului.
Vrem, nu vrem taman ăi de-au fugit din partidele care i-au ales de pe nişte liste, la alegerile parlamentare din 2008, hotărăsc în anul de graţie 2010 soarta României. Ei, nu parlamentarii ce-au rămas fideli partidelor ce i-au aciuat în Parlament. Fie ei de la PSD, PNL, PC, UDMR şi, cu voia dumneavoastră, ultimii pe listă – vajnicii portocalii ai PDL, foştii stângişti ajunşi, peste noapte, dreapta cea mai dreapta din Parlament.
Zic şi eu, nu dau cu parul. Ce s-ar face ţara, dar ce zic eu ţara, ce s-ar întâmpla cu însuşi Guvernul Băsescu-Boc fără cei 18 parlamentari din Grupul Minorităţilor Naţionale, alta decât cea maghiară? Şi cei fără număr, nu-l spun ca să nu greşesc întrucât el, adică numărul „independenţilor” dependenţi de ciolan e în continuă creştere. Iar aceştia, veţi fi de acord cu mine, decid trebile ţării. Sunt absolut necesare nişte legi ce musai trebuie votate în Parlament. Să le amintim pe câteva organice: Legea pensiilor, Legea Educaţiei şi chiar Legea salarizării. Votarea acestora depinde de Grupul Minorităţilor, cu un electorat insignifiant numericeşte, de cei 31 de la UDMR şi „Independenţii” fugari de la PSD şi PDL. Care fugari au răspuns şi răspund la marea „artă” şi putere de cumpărare a Boc-ului naţional. Cel care împarte la fiecare nou venit câte-un oscior de ros, ori sume considerabile pentru colegiul electoral pe care-l reprezintă aleşii de pe listele fostelor lor partide. Ce dacă ei nu mai reprezintă în Parlament nici electoratul şi nici partidele care i-au propulsat acolo. Ei, adică fugarii, n-ar avea dreptul moral nici să mai vorbească, darmite să mai şi voteze.
Tot traseiştii stimulaţi de primul ministru Emil Boc vor vota şi Constituţia cea aflată acum sub teasc. Ca să nu mai vorbim că tot de „Independenţi”, de Grupul Minorităţilor şi de UDMR va depinde dacă vom ajunge la un parlament unicameral cu 300 de aleşi în loc de 471. Ceea ce nu le va conveni celor de la UDMR. Aşa cum nu-i convine generalului Gabriel Oprea, liderul aşa-zişilor „Independenţi” micşorarea pensiilor celor cu stele ori trese pe umăr. Ca să nu mai spun că eu, unul, nu pricep nici în ruptul capului de ce nu-i bine să avem tot 300 de parlamentari dar în două Camere!
Până una-alta, interzicerea traseismului politic este ocolită de aberantele „proiecte marca Boc”. Se aude? Şi dacă se aude ce! Rămâne tot cum vreau muşchii portocalii ai lui Emil Boc! Păcat, mare păcat!
Ion Predoşanu
