În urmă cu ceva timp, un grup de cititori ne semnala faptul că la ieşirea din Brădiceni spre Teleşti, pe cursul unui pârâiaş secat (pe atunci) se aruncă tot felul de resturi menajere şi molozuri din construcţiile localnicilor, albia respectivă devenind un veritabil focar de infecţie.
Promiteam pe atunci că o să mai trecem prin acele locuri să vedem cum stau treburile, mai ales că recent îmi luasem angajamentul să ofer celor dornici de ecologizări (nu doar de poză) locuri unde chiar puteau să ajute la îndepărtarea mizeriei aruncate de oameni iresponsabili, sprijinind comunitatea şi asta nu numai în preajma unor zile când de cele mai multe ori aceste “ecologizări” se fac pentru ca protagoniştii ori instituţiile în cauză să se vadă “la televizor ori ziar”.
Iată că zilele trecute, pe când făceam o tură mai lungă pe sub munte, aducându-mi aminte de promisiunea făcută cititorilor am poposit şi pe acolo. De la bun început trebuie să spun că am fost oripilat de cum arăta acel loc. Munţi întregi de molozuri şi tot felul de mizerii aruncate la întâmplare pe albia râuleţului (mai târziu am aflat că Bâlta se cheamă şi se varsă puţin în aval în Bistriţa) ce acum odată cu ploile de la munte avea un debit mărişor, făceau ca peisajul să pară de-a dreptul grotesc. Tot acel talmeş-balmeş contrasta flagrant cu decorul în care soarele dădea să spargă vremea mohorâtă şi să-şi arate razele primăvăratice pe acele locuri.
“Uite dom-le un loc unde cei ce chiar vor să ajute la curăţenie şi protejarea factorilor ambientali nu numai în preajma Zilei Mediului cum se obişnuieşte pe la noi, au ocazia să o facă” cuget eu în timp ce făceam câteva fotografii cu pârâiaşul năpădit de aceste dovezi ale civilizaţiei ori mai bine zis lipsei de civilizaţie a unora dintre semenii noştri. Că acele molozuri nu le aduce nimeni din Tg-Jiu ori Craiova, ci de cele mai multe ori provin de la localnici care la adăpostul întunericului le aruncă pe mal.
Am părăsit mâhnit la final acele locuri, întărindu-mi convingerea că oricâte programe vor fi rulate la nivelul comunităţilor rurale, trebuie în primul rând o reformă a mentalităţilor unora dintre membrii lor, în sensul că în ziua de azi când protecţia factorilor ambientali locali a devenit o problemă stringentă nimeni nu-şi mai poate arunca la întâmplare resturile menajere ori din construcţii fără ca prin aceste fapte să poată afecta chiar comunitatea în care vieţuiesc cu toţii.
Mugurel Petrescu
