În urmă cu douăzeci-treizeci de ani, în legătură cu premiile sau stimulentele, existau o grămadă de glumiţe care de care mai spumoase.
Oamenii aveau locuri de muncă, aveau salarii, trăiau cu stresul că îi ia cineva de pe stradă să-i introducă în câmpul muncii, nu să îi bage în origine, ca în ziua de astăzi şi, de aceea, zicerile de tipul „Yamata ciuciu” sau „Yamata canci” erau la modă. Asemenea ziceri, pronunţate de vocea ministrului Ialomiţeanu, le-au scos pe sindicaliste şi mai ales pe sindicalişti pe holuri. În asemenea condiţii, un lider care şi-a lăudat soţia familiei pentru înţelegere în sânul şi care este gata să-şi depună mandatul, ca orice deponent al încrederii populare, n-are cum să mai aspire la vreo nominalizare politică, deoarece şi acestea costă. Pariez că nu vom auzi de deputatul sau senatorul Marica, dar am putea auzi în continuare despre senatorul Ruşeţ sau deputatul Militaru, care, deşi au fost pichetaţi, nu pot să nu fie de acord cu politica ministrului lor.
Am văzut că şi Puterea şi Opoziţia se află în somn de voie, sau s-or fi gândit ei, că dacă nu le mai dau stimulente strângătorilor de biruri, trebui să închidă ochii asupra unor beneficii sociale care le-ar putea fi necesare atunci când aleşii neamului vor preda mandatul reprezentanţilor sau reprezentantelor noului val.
Deschizătoarea de drumuri Roberta Anastase face pe placul sociologilor americani, arătând cât de performantă poate fi femeia aflată în postul de conducere, în ciuda opticii misoginului Traian Băsescu, care nu vede cu ochi buni promovarea acesteia. Să ne amintim că şi Ion Iliescu a promovat câteva femei, unele chiar de vârsta lui, care nu s-au gândit să taie stimulentele parlamentarilor tineri sau ale aspiranţilor care se laudă că n-au fost în parlament atunci când s-a greşit. România n-a greşit decât o singură dată, atunci când n-a luat în calcul zestrea genetică a populaţiei sale, zestre care îl transformă pe anonimul mioritic în şef de trib. Tot aşa cum strângătorii de biruri aveau puterea să taie, să spânzure şi după aceea să ascundă şi instrumentul de tăiat şi funia spânzuratului.
Să nu uităm că atunci când ministrul îşi trage o primă de un miliard, subalternii îşi fac vile şi îşi cumpără case, fără să fie obligaţi să justifice investiţiile. Unii au tras concluzia că, pe această filieră ar fi ajuns bani şi pe la partide. Să fim serioşi! Banii din amenzi, confiscări şi alte peşcheşuri au ajuns la lideri; la partide au ajuns finanţările de la Guvern, concomitent cu banii negri de la privaţii de casă.
Notă: Fabrica de tăiţei politici n-a îngroşat ciorba democraţiei, dar pentru că era nevoie de o invenţie în domeniu, ea a fost înregistrată în catalogul invenţiilor naţionale de un autor nebănuit. Ştiţi cumva de ce nu s-au introdus stimulentele în salariu? Pentru că la unii dintre bugetari salariul n-a fost luat niciodată în calcul, doar contul.
Constantin Bunilă
