Cea de-a treia şi ultima parte a materialului consacrat marii sărbători din ziua de 6 august 2022, deci, Hramului «Schimbarea la Faţă a Domnului», de la Mănăstirea Lainici, acolo unde Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a oficiat în altarul de vară al mănăstirii Sfânta Liturghie împreună cu un ales sobor de înalţi ierarhi, călugări, preoţi şi diaconi, motiv pentru care, de această dată, ne vom opri asupra ultimei părţi a cuvântului de învăţătură duhovnicească al Mitropolitului Olteniei, tot cu unele comentarii pe care le considerăm necesare şi chiar binevenite, dacă acestea se impun, pentru că modestele noastre sublinieri asupra cuvântării Înaltului ierarh nu au reflexul unei disonanţe cognitive pliată pe reperele unor judecăţi apodictice, uşor structurate pe coordonatele unui polimorfism cauzal, ci, au darul, aşa cum am precizat, de a căuta să dezvolte şi să amplifice conţinutul ideilor şi al mesajelor transmise credincioşilor de toate vârstele şi de toate categoriile sociale, pentru a se apropia mai mult de reperele unor disponibilităţi cognitive şi afective!
,,Am putea spune că trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este «locul» Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos”!
Aşadar, după ce s-a referit cu o atentă detaliere asupra capacităţilor şi disponibilităţilor noastre de a-L cuprinde pe Dumnezeu prin înălţarea sufletului fiecăruia dintre noi la Dumnezeu, aşa cum Sfinţii Apostoli trebuiau să se ridice de la o stare obişnuită la una dumnezeiască, pentru a-L vedea pe Mântuitorul în veşnicia dumnezeirii Sale, Înaltul Ierarh s-a referit la frumuseţea şi la marea osteneală a urcuşului dumnezeiesc, mai ales că o faptă bună, un gând curat, o mână de ajutor dată omului aflat la necaz şi suferinţă ne ajută mai mult să înţelegem că atunci când ne aşezăm la rugăciune, avem nevoie de un timp subiectiv ca să ne concentrăm, să ne-adunăm cu mintea, să ne-adunăm simţirea, dar, şi de un climat obiectiv concretizat printr-o experienţă fundamentată, în aşa fel încât vrăjmaşul să nu ne poată clătina, atunci când ajungem la «vârful» acesta al iubirii de Dumnezeu! În acest fel, conştientizăm faptul că pentru a primi în inima sa Chipul îmbrăcat în Lumină al Domnului Iisus Hristos, fiecare dintre noi, trebuie să ştie aparţine lui Hristos, chiar dacă pe muntele Tabor, numai sfinţii apostoli sunt singurii care Îl văd pe Mântuitorul Hristos strălucind de Slavă cerească, pentru că El este Domnul Dumnezeu care S-a făcut Om pentru a ne slobozi pe noi din păcatele noastre! Pentru că trăim într-o lume secularizată şi siderată de fricile lumeşti, Mitropolitul Olteniei a ţinut să menţioneze faptul că: ,,Un lucru la ora actuală şi în gândirea teologică rămâne o realitate întrebătoare, pentru că Mântuitorul Hristos este şi Fiul Lui Dumnezeu şi S-a îmbrăcat în haină omenească! El a fost permanent cu Faţa strălucitoare, El nu a fost niciodată cu Faţa mai diminuată de lumină decât Îl vedem ca la Schimbarea la Faţă, adică, nu face momentul acesta într-o formă care să creeze emoţii! Şi, pe de o parte, vedem înălţimea duhovnicească la care s-au ridicat Sfinţii Apostoli, mesajul pe care Mântuitorul Hristos îl dă prin Schimbarea la Faţă şi icoana Împărăţiei ce va să vină! Deci, numai trei lucruri, dacă le-am lua în analiză, am vedea cât de importantă este Schimbarea la Faţă! Deci, Sfinţii Apostoli, spre deosebire de lumea dimprejur, Îl văd pe Mântuitorul Hristos ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, dincolo de timp, adică, un arc peste timp, când El va străluci de Slavă la Înviere, când El va străluci de Slavă la cea de-a doua venire! Strălucirea de Slavă a Mântuitorului Hristos, mai arată că firea, trupul pe care îl purta este pătruns de energia dumnezeiască întrutotul, astfel că spunem că trupul luat de către Mântuitorul Hristos din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se îndumnezeieşte din momentul în care s-a zămislit în pântecele Preasfintei Fecioare şi Născătoare de Dumnezeu! Am putea spune că trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este «locul» Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, pentru că Dumnezeu se uneşte cu firea noastră umană, dar, de data aceasta, ca Dumnezeu El se «micşorează», se smereşte, pentru că El nu vrea să ne înfricoşeze şi nici nu vrea ca să ne pună în primejdie de moarte, pentru că, închipuiţi-vă, dacă aici ar cădea soarele, cine ar putea să stea în locul acesta, cine ar putea să vadă soarele? Pentru că în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, permiteţi-mi să spun că este un «nou Tabor», un Tabor dumnezeiesc, un Tabor ceresc, fiindcă, Maica Domnului este atât Icoana Bisericii, cât şi imaginea veacului ce va veni! Maica Domnului ne mijloceşte permanent la Mântuitorul Hristos pentru viaţa noastră! Aşadar, Sfinţii Apostoli sunt martorii Schimbării la Faţă şi de o fericire negrăită, iar, ei mai participă şi la un alt act solemn de data aceasta, când aud Glasul Tatălui ceresc, Care grăieşte în limba lor, ceea ce înseamnă că Dumnezeu vorbeşte acelei Persoane pe care a modelat-o El, cu Mâna Lui! Deci, Dumnezeu ne-a modelat după modelul Fiului Său, pentru ca toţi cei care sunt făcuţi după «modelul» acesta, să fie copiii Lui! Pentru că fiecare dintre noi semănăm în familie şi suntem copiii aceluiaşi tată, nu-i aşa? Deci, Mântuitorul Hristos este Fiul Tatălui ceresc, iar, cei care sunt lângă El, fraţii Săi, sunt cuprinşi în Mântuitorul Hristos pentru că El este Dumnezeu, iar, Tatăl grăieşte, de data aceasta, dând mărturie despre Fiul Său iubit! Mărturia aceasta a Tatălui despre Fiul, nu este numai o «dare de seamă», ci este o aplecare a Tatălui spre Fiul, cum Fiul Se pleacă spre Tatăl în semn de cinstire! Deci, Tatăl îl cinsteşte pe Fiul Său şi arată că toţi cei cuprinşi în El au această capacitate de a asculta glasul Lui Dumnezeu!….Aici venim şi la partea aceasta de cult, de cinstire din partea noastră a Lui Dumnezeu, pentru că omul se pleacă la pământ înaintea Lui Dumnezeu şi aşa cum Moise s-a plecat înaintea Lui Dumnezeu în Muntele Sinai, şi Sfinţii Apostoli se aruncă acum cu faţa la pământ pentru că acum se dă o nouă lege, cea a Mântuitorului Iisus Hristos! Moise a primit o lege scrisă în piatră, dar, de data aceasta, dătătorul de lege este Fiul Lui Dumnezeu şi Dumnezeu este omul”, a subliniat Mitropolitul Olteniei, pentru a ne convinge şi mai mult că post-modernitatea nu poate să fie ocolită, aşa că oricât ne-am dori acele vremuri în care nu eram dependenţi de telefonul mobil sau de maşină sunt prea departe de practica de zi cu zi a treburilor lumeşti. Însă, acest lucru nu trebuie să ne îndepărteze de cadrul teologic în care a evoluat omul, chiar dacă tehnologia de care dispunem astăzi, ne face să ne petrecem viaţa pe reţele de socializare, cu jocuri sau în emisiuni tv prin care se difuzează ştiri care să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu şi să-l subordoneze măsurilor firmelor farmaceutice şi intereselor globaliste, de parcă am fi doar nişte «animale bolnave» în care O.M.S. ar fi singurul «tămăduitor» al vieţilor noastre pe acest pământ! Desigur, pentru omul credincios, a face bine fără să aştepţi răsplată este esenţa Decalogului ce cuprinde cele 10 porunci ale Lui Dumnezeu: «Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor! Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert! Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ! Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău! Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău!», ca o certitudine că traiul în curăţenie spirituală nu ar trebui să se reducă la câteva mari sărbători din calendarul nostru creştin, iar, acela care pretinde că este credincios, trebuie să-şi practice credinţa prin fapte, pentru că altfel e un demagog existenţial, un fariseu, care clamează valori pe care el nu le pune în aplicare!
,,Schimbarea presupune lumină, iar, cei care sunt în Lumină sunt în viaţa veşnică”!
Am făcut această «paranteză», ca să înţelegem şi mai bine că faptele bune ne înalţă spiritual, doar dacă sunt făcute în numele unor valori în care credem şi orice faptă bună îşi are izvorul în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, ceea ce reprezintă fundamentul creştinismului. Cu sentimentul că aceste referiri sunt legate de ultima parte a cuvântului de învăţătură al Mitropolitului Olteniei la Hramul «Schimbarea la Faţă a Domnului», de la Mănăstirea Lainici, pentru a concluziona, am reţinut faptul că înălţarea spirituală este numai o încercare de îndreptare a unei deformări existenţiale a omului copleşit de grijile lumeşti, în iubirea exagerată de sine, adică în egoismul său! Când vorbeşte despre iubirea de aproapele, Mântuitorul Hristos defineşte şi sistemul referenţial faţă de care o putem măsura, anume, iubirea de sine, şi El spune că trebuie să ne iubim aproapele «ca pe noi înşine», deoarece, toate faptele bune din creştinism nu sunt decât restabiliri ale unui echilibru care vine din ceruri, ceea ce trebuie să recunoaştem, în lumea contemporană, construită pe alte baze decât creştine, pare prea păgubos, aşa cum li s-a părut la început şi ucenicilor lui Hristos! Aşadar, finalizăm această a treia parte a materialului, fără nici un comentariu, cu tot ceea ce a spus în încheierea cuvântului de învăţătură Mitropolitul Olteniei la Hramul «Schimbarea la Faţă a Domnului», de la Mănăstirea Lainici, în ziua de 6 august 2022: ,,Mântuitorul Hristos este Însuşi Fiul Lui Dumnezeu şi are chipul nostru! Tatăl, nefiind întrupat, El Se aude, dar, arată spre Fiul care este asemenea Lui, de-o Fiinţă cu El, pentru ca noi, prin Fiul să-L vedem pe Tatăl! Aceasta este dumnezeirea, Unul în Fiinţă şi întreit în Persoană! Vederea Lui Dumnezeu este o mai veche dorinţă din Vechiul Testament unde se spune: «Arată Faţa Ta, şi ne vom mântui!». Aşadar, arătarea feţei Lui Dumnezeu este esenţială pentru noi, pentru că Îl vom cunoaşte, aşa cum este El, iar, în vederea aceasta avem totul: cunoaştere, înţelepciune, iubire, într-un cuvânt, avem totul! Aceasta este bucuria negrăită a celor care Îl iubesc pe Dumnezeu! …Dacă vrem să ne «urcăm» în muntele Domnului, dacă vrem să fim împreună cu Mântuitorul Hristos, trebuie să renunţăm la multe dintre patimile şi păcatele noastre care ne trag în jos! Cel care se urcă, n-are voie să se uite înapoi, pentru că ajunge în prăpastie! Dacă vrem să mergem înainte, cum ne spune Mântuitorul Hristos, să ţinem bine cu mâinile de coarnele plugului, ca să tragem brazdă dreaptă! Cel care nu este atent la viaţa sa, o va pierde, iar, în loc să fie schimbarea vieţii lui, va arăta un tip înfricoşat, palid şi cutremurat la înfricoşata judecată! Schimbarea presupune înnoire, presupune pocăinţă, de aceea, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este aşezată în postul Maicii Domnului, ca să ne luăm pe ocrotitoarea şi mijlocitoarea noastră şi ca s-o rugăm să ne ajute! Pentru că schimbarea presupune lumină, iar, cei care sunt în Lumină sunt în viaţa veşnică! Sunt multe de spus, dar, să-L preamărim pe Dumnezeu în această sfântă zi, să-i mulţumim Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, mulţumim tuturor sfinţilor pentru bucuria care ne-a făcut, astăzi, ca să fim împreună în comuniune la Sfânta Liturghie! Permiteţi-mi să mulţumesc Înaltpreasfinţitului Iosif, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, care şi-a luat osteneala să fie alături de noi! Mulţumim Înaltpreasfinţitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, mulţumim Preasfinţitului Nicodim al Severinului şi Strehaiei, mulţumim Preasfinţitului Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor, pentru că au răspuns invitaţiei noastre şi invitaţiei Părintelui Exarh, de a fi aici, împreună cu noi! Cu Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Preasfinţitul Nicodim şi Preasfinţitul Sebastian, vom avea de lucru în după-amiaza aceasta, pentru că pregătim, aşa cum Părintele Arhimandrit Ioachim a dispus, ca să pregătim dosarele de canonizare a trei sfinţi din Oltenia de la noi, a sfântului Gherasim Iscu, fostul stareţ al Mănăstirii Tismana, care a murit martirizat în vremurile comuniste, a sfântului Visarion Toia, stareţul acestei sfinte mănăstiri şi a sfântului Ioan Arhimandritul de la Mănăstirea Hurez! Părinte Stareţ, vă mulţumim pentru găzduire, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă ocrotească, să vă ajute, să vă dea putere, să facă aşa fel ca Lumina Slavei Sale să strălucească în fiecare dintre noi! Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
