Mintea românului cea de pe urmă

226

foto predo 2Ca tot omul, ori poate chiar mai mult, am făcut multe greşeli la viaţa mea. Ca membru PCR, m-am învârtit de vreo trei voturi de blam cu avertisment, în numai zece ani. La ultimul, am scăpat fără să fiu dat afară, cu toate că secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului de partid Presa-Edituri, Ion Cristoiu, asta dorea. Regretatul ing. Vasile Văcaru – viitorul Senator de Gorj, Dumnezeu să-l odihnească, se afla în străinătate.

Aici marea mea vinovăţie a fost aceea că absentasem la patru cursuri ale Universităţii Politică şi de Conducere, lectorul Ada Gregorian, de la Scânteia, mă părăsea şi vroia să se ia măsuri. Am avut noroc cu dr. Ioan Erhan, secretar cu probleme ideologice. Omul a luat asupra lui o parte din vinovăţie, zicând că-i principalul vinovat, întrucât nu mă chemasae la el să stăm de vorbă şi să mă îndrept. Că aş fi un cadru tânăr, de perspectivă, şi ar fi păcat să fiu dat afară din PCR. Ceea ce însemna afară şi din presă! După Marea Învălmăşeală din decembrie ‘89, m-au schimbat din funcţia de Redactor şef, ca nomenclaturist. Alte reproşuri nu mi s-au adus. Am mai ajuns secretar general de redacţie al cotidianului AZI, Redactor şef la Săptămâna turistică şi, în rest, muncă onestă. Totuşi, din ‘90, am mers totdeauna la vot. Normal, trăiesc cu convingerea ca în Danemarca şi în Grecia, unde votul este obligatoriu, prin lege, şi cu amenzi usturătoare, democraţia funcţionează. La noi, la români, încă de pe vremea cronicarilor moldoveni s-a scris că ai noştri “sunt proşti, dar mulţi”. Lucru valabil şi în cazul celor care nu se prezintă la urne, iar buletinele lor de vot sunt apoi ştampilate. Traian Băsescu ştie de ce. Că doar a profitat la alegerile prezidenţiale de două ori. Fraudarea n-a fost dovedită, dar nici cercetată! La alegerile prezidenţiale din 2009, am mers, votând pe o listă la Peştişani. Sosiseră buletinele de vot cu 35 de bucăţi mai puţine. Vă daţi seama că fie fuseseră ştampilate la vreo unitate militară, de poliţie, Jandarmerie ori de mare onoare a băieţilor cu ochii albaştri. La ambasadele României în străinătate au fost alte chestii, “campionul” fraudelor, de la Paris – Theodor Bakonski, fiul poetului Anatol E. Bakonski, s-a şi văzut recompensat cu portofoliul de ministru la Externe, exact pentru bravurile de la Paris. Unde la fiecare 15 secunde se fabrica un vot Pro Băsescu! Şi tot la Peştişani, în 2009, amicul meu şi colegul de şcoală Vasile Fuiorea, funcţionar public la Primăria Peştişani, deci apolitic, mi se destăinuia cum făcea parte din grupul observatorilor OSCE, parcă. Mi-a povestit cum a ieşit un cetăţean din cabina de vot, lăudându-se că “i-am păcălit!”. Amicul, mirat, întreabă cum şi pe cine? Povestea fraierul: “Păi mi-au promis un milion de lei dacă pun ştampila pe Traian Băsescu. Eu am pus-o, am fotografiat proba cu telefonul mobil, dar apoi l-am votat tot pe-al nostru, pe Mircea Geoană”. Prostul nu realiza că acel vot se anula. Urmează alegerile locale şi, precum un Stan Păţitul, care nu l-am votat pe Ion Ilici Iliescu decât odată, pe 20 mai 1990, recomand tuturor cetăţenilor cu drept de vot să se prezinte la urne. Iar la alegerile parlamentare, din toamnă, să procedeze la fel. Abia atunci, şansele fraudarilor devin mai mici.

P.S. Îi mulţumesc bravului şi destoinicului antrenor principal al Pandurilor – Petre Grigoraş – că mi-a dat replica memorabilă din motto. Cât priveşte folosirea lui Cardoso, aici Grigoraş a greşit. Bag mâna-n foc că la meciul Pandurii-Dinamo, ambele goluri primite pe ”gafele” lui Cardoso au venit în urma unor greşeli intenţionate. La partida cu CFR, Cardoso a recidivat! Maestre Grig, şi eu am făcut alegeri greşite. Te implor, gândeşte-te dacă nu-i de belea acest Cardoso

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here