De la 1 ianuarie 2010, apartamentele nu vor mai putea fi tranzacţionate, dacă proprietarii nu deţin un certificat energetic pentru locuinţa respectivă. Acest certificat e un act care arată cât la sută din căldură se pierde prin pereţii imobilului şi ce consum anual are apartamentul. În România, doar proprietarii de locuinţe ridicate după 1 ianuarie 2007 au asemenea documente.
În rest, în cazul caselor vechi (din totalul locuinţelor, peste 51% sunt construite înainte de 1970), cine vrea să vândă/închirieze va fi obligat să apeleze la auditori energetici, autorizaţi de Ministerul Dezvoltării, pentru a primi certificatul. La eliberarea actului, valabil zece ani, se va percepe un tarif între 1 şi 3 euro/metru pătrat.
Prin certificat, potenţialul cumpărător/chiriaş va afla consumul anual de energie, de căldură, apă caldă de consum al casei. De asemenea, apartamentul va fi încadrat într-o clasă energetică, de la A la G, A – însemnând eficienţă energetică ridicată, iar G – eficienţă scăzută.
Majoritatea clădirilor vechi de la noi sunt în clasele C şi D. Specialiştii avertizează că, din 2010, pe piaţă ar putea apărea speculatorii, care să cumpere case nemodernizate, pentru a le revinde sau închiria după certificare, pe bani mai mulţi.
Decizia de a impune obligativitatea certificatului energetic pentru închirierea sau vânzarea locuințelor reprezintă un pas semnificativ către o abordare mai sustenabilă în domeniul imobiliar. Această măsură nu doar promovează conștientizarea consumului de energie al clădirilor, ci și încurajează investițiile în eficiența energetică.