I / La Idele lui Marte ale anului 1924 a apărut în Târgul de pe Jiu ziarul Gorjanul, autointitulat „organ de cultură și informații”. A fost creația musceleanului Jean Bărbulescu, un economist de înaltă clasă, îndrăgostit de literatură și de gazetărie. Asemenea unui alt deschizător de drumuri, Constantin Stanciovici Brănișteanu, fondatorul Gorjanului a venit în Gorj la 18 ani și a rămas aici până la sfârșitul vieții, la vârsta de 67 de ani. A lipsit motivat din județul nostru aproape trei ani, fiind mobilizat pe front în 1913 și în 1916-1919 (în al doilea Război Balcanic și în Războiul Reîntregirii) și în perioada (nu știm pentru câtă vreme) în care a fost încarcerat, începând cu anul 1951, în închisorile din Craiova, Ghencea și la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Jean Bărbulescu s-a integrat rapid în valoroasa mișcare culturală târgujiană, plămădită și dezvoltată la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui următor, și a fost liantul între cei rămași din generația antebelică și generația interbelică. Facem precizarea că la începutul secolului trecut I. Moisil, A. Diaconovici, W. R. Piekarski au fost nevoiți să părăsească orașul din cauza conflictelor cu politicieni tachiști, iar Al. Ștefulescu a fost tracasat și marginalizat…
Așadar, se împlinesc anul acesta 100 de ani de la nașterea Gorjanului lui Jean Bărbuleascu, 134 de ani de la venirea pe lume a fondatorului și directorului ziarului și 67 de ani de la plecarea sa în veșnicie. Tot în acest an se adună un secol de la moartea lui N. D. Miloșescu, un alt catalizator al mișcării de emulație culturală din Gorj, întemeietorul primei tipografii din județ, tipografie în care s-a tipărit în 1882 Vulcanul, primul ziar din Gorj, urmat de alte peste zece publicații în care au scris cei mai reprezentativi exponenți ai mișcării culturale.
Gorjanul lui Jean Bărbulescu este menționat în Dicționarul presei literare românești 1790-1990, realizat de cercetătorul I. Hangiu, la numărul 859. În fișa de la Biblioteca Academiei Române publicația este menționată cu precizările: „Director-proprietar: Jean Bărbulescu. Inst. de arte grafice N. D. Miloșescu”. Fișa amintită se referă la fondul P. IV.7521 în care se regăsește colecția Gorjanul pentru anul 1924 (15 martie-20 decembrie). Din această fișă mai aflăm: „Apare de două ori pe lună. (…) De la 10 aprilie apare de trei ori pe lună. (…) De la 10 octombrie și de la 1-20 noiembrie 1924, tip. Artistică Lumina, Frații Niculescu; la 20 dec. 1924 revine la tipografia inițială. (…) Numere festive la 20/30 aprilie și 20 dec.1924. (…)”. Deducem din această mențiune că primul număr și următoarele, până în octombrie 1924, au fost tipărite la Tipografia N. D. Miloșescu. Bazându-ne pe aceste consemnări, presupunem că din 1925 până în 1933 ziarul a fost tipărit la Tipografia Miloșescu. Ulterior, din anul 1933, publicația s-a tipărit la Institutul tipografic Gorjanul, cum s-a numit tipografia lui Jean Bărbulescu.
Am încercat să aflăm răspunsul la întrebarea De ce 15 martie 1924? Am găsit doar un răspuns general, și anume acela că în atunci, în 1924, România întregită – împlicit și Gorjul – reușise să depășească marele greutăți provocate de război. Începea o scurtă perioadă de prosperitate, iar Constituția din 1923 garanta libertatea presei.
În zece ani de la apariție, Gorjanul a devenit cel mai important hebdomadar de provincie din România. Numărul aniversar a fost tipărit în 44 de file (o adevărată carte), iar proprietarul și directorul săptămânalului, Jean Bărbulescu, a primit felicitări din partea multor publicații din țară. Tipărit pe hârtie de foarte bună calitate, prezentat într-o ținută occidentală, cu abonamente în toată România, având un conținut foarte divers (doctrină, știință, informații, cultură, literatură) și găzduind articole semnate de personalități importante din județ și din țară, Gorjanul a devenit o adevărată instituție culturală.
Din păcate, viața celei mai importante publicații gorjene a fost de doar 23 de ani. În 30 decembrie 1947, ziua abdicării forțate a regelui și ziua proclamării republicii, Gorjanul a apărut în doar două pagini, iar în ziua următoare și-a încetat apariția. În 1948 tipografia Gorjanul a lui Jean Bărbulescu a fost naționalizată, în 1951 cel mai important om de presă din Gorj a fost întemnițat, iar șase ani mai târziu a părăsit lumea bezmetică în care intrase țara.
II / Au urmat 42 de ani fără presă liberă în Gorj. Multă vreme spațiul publicistic a fost acaparat de ziarele proletcultiste și de propagandă Înainte (cotidian regional apărut la Craiova) și Steagul nostru (publicație raională apărută la Târgu Jiu), iar după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 va fi editată Gazeta Gorjului (24 februarie 1968), sub patronajul Comitetului județean P.C.R. Gorj. La această din urmă publicație s-a format o echipă de ziariști valoroși care la 22 decembrie 1989 au hotărât să reia publicarea Gorjanului interbelic. Au optat pentru titulatura Gorjeanul și s-au angajat să continue tradiția ziarului fondat de Jean Bărbulescu, deschizând paginile publicației pentru exprimarea opiniei, deși orientarea sa a fost pro-fesenistă și pro-iliesciană, orientare estompată cu trecerea timpului.
Am apreciat în mod deosebit deschiderea ziariștilor de la Gorjeanul manifestată față de activitatea Partidului Alianței Civice în anii 1993-1996, consemnând cu exactitate conținuturile discutate la conferințele de presă ale acestui partid. Le sunt recunoscător pentru aceasta domnilor G. Manoniu (care a participat în calitate de jurnalist la Congresul P.A.C. de la Alba Iulia din 1995 și la Simpozionul Româno-Francez pe teme de administrație locală, organizat la Târgu Jiu, în 1995, de minunatul meu prieten Mihnea Berindei), S. Popescu, I. Ciobanu, D. Prună. Trebuie să amintesc și de interesul manifestat de jurnaliștii N. Brânzan, D. Prună, I. Popescu, Th. Dănescu față de activitatea mea parlamentară, dar și de interviurile realizate de G. Manoniu și I. Popescu cu Nicolae Manolescu.
În perioada mai 2005-iulie 2007 – la inițiativa directorului Victor Buneci – am avut privilegiul să fiu unul dintre editorialiștii Gorjeanului. Am scris 87 de texte despre subiecte pe care eu le-am considerat necesare. M-am bucurat de libertate absolută în alegerea subiectelor și în prezentarea ideilor. Am apreciat în mod deosebit ideea organizării Colocviilor Gorjeanul și a Simpozionului „Gorjeanul” în deceniul IX. Comunicările prezentate au fost publicate în paginile cotidianului.
După pensionarea majorității jurnaliștilor din vechea gardă, cotidianul a fost preluat de domnul Bebe-Viorel Ionică. Meritul său e acela că a asigurat continuarea apariției în format letric a cotidianului. Noi – cititorii clasici ai presei – îi suntem recunoscători pentru aceasta.
Trebuie să mai spunem că sărbătoarea de acum – centenarul Gorjeanul – deschide seria aniversărilor. Vor urma împlinirea a 35 de ani de existență a seriei noi, în 22 decembrie 2024, și împlinirea a 60 de ani de ființare a publicației (serie veche și serie nouă), la începutul anului 2026.
Închei scrierea acestor rânduri după ce am citit excepționalul eseu Brâncuși fără sfârșit scris de Marin Sorescu. Textul a fost readus în atenția noastră de neobositul și omniprezentul om de cultură Vasile Vasiescu, în numărul 8887 din 1 martie 2024 al cotidianului Gorjeanul (serie nouă).
Îi doresc Gorjeanului să trăiască, să crească și să înflorească! La mulți ani! Doamne-ajută!
Gheorghe GORUN
Notă! / Pentru documentare, am folosit scrierile următorilor autori: D. Căun, Zoia Elena Deju, Z. Cârlugea, G. Manoniu, I. Mocioi, T. Pânișoară, S. Popescu, Al. D. Șerban, C. Șomîcu, I. Tarbac, N. Vasile, M. Vasilescu.
