INTERVIU VICTOR AILENI ŞI MĂDĂLINA NEACŞU: ,,NEVOIA DE <> A MEDIULUI DE AFACERI ÎN CONTEXTUL INARMĂRILOR NUCLEARE POST TRATAT INF”

7064

În contextul programului NATO URBAN/ NATO URBAN MARITIM, care are ca obiectiv strategic siguranţa cetăţenilor și asigurarea securităţii și rezilienţei oraşelor prin dezvoltarea de noi tactici, tehnici şi procedurii militare, precum şi pregătirea unor viitoare exerciţii militare pentru mediul de afaceri din România, în cadrul cărora se va testa capacitatea de interoperabilitate la nivel inter-instituţional în parteneriat public/privat, am luat legătura cu cei doi experți NATO: Victor Aileni, coordonatorul departamentului de analiză şi planificare strategică al firmei MabeInvest LLC SUA/România, fost consultant al bazei militare de la Mihail Kogălniceanu şi pentru construcţia scutului de la Deveselu şi cu Dna Mădălina Neacșu, doctor în informaţii şi securitate naţională şi care oferă expertiză în securitate şi rezilienţă urbană, politici şi strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiză de intelligence, competitive intelligence, agrointelligence, juridic- administrativ etc.

1.În ultima periodă se observă o ,,înarmare nucleară internaţională” care schimbă vechile cutume de securitate și reconfigurează măsurile de contracarare a crizelor. Care ar fi noile ținte și cum ar trebui să ne pregătim în caz de atac nuclear pentru a gestiona eficient securitatea și reziliența urbană în situații de urgență?
Mădălina Neacșu: O țintă, în “era nucleară” / post Tratat INF, devine și mediul de afaceri, care mai mult ca oricând trebuie să-și dezvolte capacitatea de contracarare în caz de instabilitate economică, politică, socială și, mai ales, militară. Companiile ar trebui să analizeze posibilitatea participării la exerciţii militare, să se certifice NCAGE NATO și, totodată, să se inițieze în noua cultură de securitate și reziliență NATO URBAN / NATO URBAN MARITIM pentru a înțelege noua paradigmă de securitate și reziliența urbană, în contextul în care oraşele devin din ce în ce mai mult ţintele atacurilor militare, politice, teroriste şi ale Războiului Hibrid. Prin urmare, în noua paradigmă de securitate post Tratat INF, participarea sectorului privat la exercițiile militare devine vitală, având în vedere ca în prezent cele mai multe sisteme politice moderne se bazează într-o situaţie de criză pe forţele militare susţinute de reprezentanţi ai societăţii civile. Ori, o astfel de ,,interoperabilitate militară public/privat” poate funcţiona doar dacă companiile au exersat cu forţele militare scenarii de reziliență post dezastre și catastrofe naturale / umane, au aderat la un Fond de Garantare Financiar pentru situații de urgență și s-au inițiat în cadrul seminarului ,,Cultura de afaceri militară americană. Oportunităţi de afaceri pentru firmele româneşti cu bazele militare americane, în noua paradigmă de securitate şi rezilienţă NATO URBAN”. Propunerea de inființare a unui Fond de Garantare Financiar pentru asigurarea securității și rezilienței financiare post dezastre și catastrofe naturale sau în caz de agresiuni militare / nucleare, devine util și relevant mai ales în contextul expirării recente a Tratului INF, fond la care ar trebui să adere componente inter-sectoriale: mediul de afaceri, sectorul militar, diferiți actori financiari și alte părți guvernamentale/nonguvernamentale implicate în gestionarea situațiilor de urgență. Reamintim că, seminarul menționat oferă cadrul necesar pentru informarea agenţilor economici în noua cultură de afaceri militară americană, oportunitate prin care firmele locale pot lua la cunoştinţă procedura de obţinere a Codului NATO de agent comercial (NCAGE). În cadrul tematicii generice sunt abordate teme privind cultura de afaceri militară americană, condiţiile de contractare a serviciilor şi a bunurilor de către armata SUA, prezentarea unor studii de caz privind licitaţiile lansate până în relaţia cu structurile militare NATO, etapele pentru obţinerea certificatului NCAGE NATO, elemente introductive de NATO URBAN / NATO URBAN MARITIM, etc.

2.Există la nivel internațional o mobilizare pentru desfășurarea de exerciții militare în parteneriat cu mediul de afaceri? Care ar fi principalele amenințări la adresa stabilității și securității companiilor în caz de catastrofe și dezastre naturale sau atacuri militare/nucleare, mai ales în contextul expirării recente a Tratatului INF?
Mădălina Neacșu: Da, la nivel internațional unele companii au dat deja ,,startul la exerciţii militare”. Un exemplu este exerciţiul NATO ,,Trident Juncture 2018”, desfăşurat în Norvegia, unde au participat firme norvegiene de transport care au devenit furnizori de produse și servicii pentru unitățile militare NATO în baza certificărilor NCAGE NATO. Un alt exemplu, este programul guvernamental ,,Apărare Totală 2020” (“Total Defence 2020”), o versiune modernă a exerciţiilor organizate de către Guvernul Suediei, în parteneriat cu mediul de afaceri şi cu importante grupuri de voluntari. În acest context, guvernele au nevoie ca sectorul privat să se pregătească alături de forţele militare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, companiile având doar de căștigat pe urma participării. Deși, majoritatea companiilor mari efectuează periodic exerciţii de gestionare a crizelor, acestea se limitează doar la personalul propriu şi la scenarii specifice activităţilor comerciale.
Această abordare generează limite în cazul ameninţărilor la adresa securității și rezilienței urbane și siguranţei naţionale, având în vedere că Războiul Hibrid implică elemente militare şi non-militare. Să ne amintim cum în Ucraina, atacurile militare ostile au implicat campanii pentru dezinformare şi atacuri cibernetice, blocând activităţile băncilor, companiilor media şi agenţiilor guvernamentale. Să ne imaginăm un atac militar convenţional combinat cu acţiuni cibernetice cu impact direct asupra companiilor, corelat cu operaţiuni de capturare a navelor comerciale, cu efect în perturbarea reţelelor esenţiale pentru aprovizionarea cu resurse agro-alimentare. Așa cum aminteam și în celelalte interviuri, reţelele de transport rutiere, feroviare și maritime sunt esenţiale pentru securitatea și reziliența urbană în viziunea NATO URBAN MARITIM, astfel asigurându-se aprovizionarea cu alimente, combustibil, medicamente şi componente agro-industriale. Dacă un singur element al reţelei de aprovizionare este blocat, sistemul nu mai funcţionează, ceea ce devine o amenințare directă la securitatea și siguranța cetățeanului într-o lume interconectată la nivel global.

3.Recent, oficialii de la Moscova şi Beijing au cerut Statelor Unite să înceteze promovarea protestelor desfăşurate în Rusia şi Hong Kong. Cum a ajuns Rusia în acest colaps politic și social?

Victor Aileni:
Pentru a înțelege contextul actual, este nevoie să analizăm vechea balanţă de putere SUA-URSS, când la sfârșitul Războiului Rece cele două superputeri ale acelui timp au evoluat diferit: dacă SUA s-a poziţionat gradual pentru o lume globală, cu pieţe interconectate, sisteme de comunicaţii inteligente și interacțiuni interculturale la nivel global; în schimb URSS, în urma colapsării economice, politice, militare a acumulat o frustrare ,,post-imperiu”, similară undeva cu Germania de după Primul Război Mondial, aceasta încercând cu eforturi uriașe de a se repoziționa ca actor global într-o lume globalizată. Mai concret, frustrarea Rusiei s-a materializat prin eforturi de ,,militarizare internă”, atitudine agresivă la adresa UE/NATO și ocuparea abuzivă a Crimeei, ceea ce a atras nu doar dezechilibre interne, dar și sancțiuni economice internaționale cu impact major la securitatea și siguranța cetățenilor săi. În schimb, SUA ca principal garant al securității euroatlantice, a început implementarea unei strategii complexe, în conformitate cu respectarea principiilor democratice ale statului de drept, doctrina care își are rădăcinile la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, abordare care a determinat colapsarea URSS și, în prezent, a Rusiei:
1.În primul rând, SUA a generat o creștere semnificativă a resurselor financiare alocate tehnologiei militare de vârf, care pe termen mediu a sufocat adversarii, datorită costurilor financiare ridicate pe care nici un alt competitor nu și-l putea permite.
2.În al doilea rând, a aplicat sancțiuni economice în balanțe de putere militară. De exemplu, bugetul militar al SUA este de aproximativ 760 miliarde de $, comparativ cu bugetul militar al Chinei care este de aproximativ 100 miliarde de $, iar al Rusiei de doar 60 de miliarde de $.
3.În al treilea rând, SUA a mizat pe capacitatea de a genera scăderea prețului la petrol, ceea ce pentru Rusia a generat consecințe economice catastrofale, în contextul în care aceasta este profund dependentă de resursele financiare obținute prin vânzarea de petrol și gaze.

4.Cum comentați mișcările masive din Hong Kong și care ar fi consecințele unei crize economice chineze în plan global? Avem instrumente de contracarare sau este nevoie de o reconfigurare a măsurilor de securitate în contextul post Tratat INF?
Victor Aileni: Hong Kong-ul are un statut special, convenit în negocierile de retrocedare pe care Anglia le-a avut cu China la sfârșitul anilor ’90. Fiind un centru financiar bancar de importanță globală, statutul special includea o administrare politică a Chinei cu foarte puține modificări ale legislației interne. În contextul în care China a evoluat semnificativ economic în ultimele decade, avea nevoie vitală de instrumente financiare internațional certificate. Datorită tentației politicului chinez de a controla dincolo de normalitate viața cetățenilor din Hong Kong, s-au acumulat frustrăari care au erupt în ultima perioadă la o scară foarte mare, generând tensiuni care au degenerat în violențe majore. Cele 2 milioane de protestatari ieșiți în piețele din Hong Kong au dat un semnal foarte puternic, atât în plan internațional, cât și în interiorul societății chineze, iar ocuparea recentă a aeroportului din Hong Kong, cel mai mare aeroport din lume, a generat reacții în lanț cu pierderi financiare de ordinal miliardelor de dolari, în contextul în care economia chineză se confruntă deja cu un început de recesiune generat de suprataxarea impusă de SUA.
Prin urmare, este foarte important să gândim în ,,balanțe de putere” în eventualitatea unei crize economice chineze, care ar putea destabiliza economia globală, ceea ce ar crea dezechilibre majore și în spațiul economic European. Referitor la acest scenariu, România este puțin expusă, având în vedere ca balanța economică cu China este modestă. În schimb, România devine jucător strategic regional prin Comandamentul NATO, înființat recent la Sibiu și capacitatea de contracarare a rachetelor nucleare prin Scutul Antirachetă de la Deveselu. Ori, în acest caz, mediul de afaceri din România are nevoie mai mult ca oricând să se formeze și informeze în noua cultură de afaceri militară americană pentru a înțelege interoperabilitatea socio-economică în relația cu lumea euro-atlantică sau alți actori globali. Vă reamintesc că, investițiile în infrastructură militară NATO din România au crescut semnificativ în ultima perioadă, urmând să crească gradual ca parte din consolidarea flancului estic și potrivit parteneriatului strategic cu SUA, care prevede ca România să-și echilibreze asimetriilor în plan politic, economic, social și științific etc.
Interviu preluat din Tomisnews

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here