În anul 1835 Johan Zucker, proprietarul unei manufacturi complexe de fierărie, turnătorie, tâmplărie şi rotărie din Bucureşti solicita domnitorului Alexandru Ghica, un detaşament de soldaţi care, sub instruirea unui meşter specialist, să înveţe „meşteşugul dregerii şi fabricaţiei tulumbelor de foc”. Autorul iniţiativei se obliga ca pe toată durata şcolarizării de 4 ani să intervină cu ucenicii pompieri şi cu pompele fabricate de ei, la stingerea incendiilor din oraş, iar iniţiativa întruneşte şi adeziunea domnitorului.
Şcoala a pornit cu 16 soldaţi care în anii următori a ajuns să cuprindă 40 de ucenici pompieri, iar în anul 1838, domnitorul Alexandru Ghica îi felicită pe participanţi pentru intervenţia la stingerea unui incendiu.
Exemplu ieşeau şi rezultatele şcolii de ucenici pompieri au impresionat Departamentul Treburilor Dinlăuntrul(Ministerul Afacerilor Interne), care în decembrie 1843 înainta domnitorului Gheorghe Bibescu proiectul pentru “Înfiinţarea unei roate de pompieri a Capitalei”, variantă superioară rezultată din practicile şi căutările anterioare.
Roata de pompieri avea 6 subunităţi şi efective, 7 ofiţeri, 23 de subofiţeri şi 256 soldaţi. Roata se subordona Agiei (miliţei) pentru probleme de serviciu şi Şefului Oştirii pentru probleme militare.
La 13 mai 1845, domnitorul Gheorghe Bibescu numea ofiţerii Roatei de pompieri între care căpitanul Emanoil Boteanu şi sublocotenenţii Pavel Zăgănescu şi Ioan Deivos.
La 4 august 1845 pompierii din Bucureşti primesc „botezul focului”, iar domnitorul făcea următoarea constatare: „Am văzut asemenea cu plăcere bărbăţia în îndrăzneala pompierilor noştri, bărbăţie atât de însemnată cu cât aceasta a fost pentru dânşii cel dintâi prilej de a se arăta într-o slujbă în care au intrat de puţină vreme”.
Astfel îşi începe activitatea Roata de pompieri din Bucureşti, a doua unitate militară de pompieri din ţara noastră după 10 ani de la înfiinţarea primei unităţi de pompieri din Iaşi.
În paralel cu procesul înfiinţării celor două unităţi de pompieri din Iaşi şi Bucureşti în oraşele mai mari ale Principatelor Române s-au înfiinţat „comenzi de foc”, nuclee din care s-au dezvoltat Companiile de pompieri ale României moderne şi mai târziu Corpul Pompierilor Militari din ţara noastră.
col (r) Marin Sorescu
