Ideea asta nu mi-e nouă. Ţara se vaită de pierderea resurselor subsolului şi nu de azi, de ieri. Chestiunea este cumplit de adevărată. Numai că, în condiţii de criză economică şi socială, nu doar financiar bancară, lumea are şi va mai avea necazuri şi cu altceva.
Mult mai gravă este creşterea populaţiei, în lume nu la noi, şi de asemenea cu creşterea preţurilor la produsele alimentare. De ce? Simplu! Pentru că resursele agricole, deşi sunt imense la noi în România, sunt insuficient exploatate. Fărâmiţarea pământurilor a condus ca România să aibă o groază de terenuri pârloage. Au primit pământ oameni ce locuiesc la oraşe, oameni ce au domiciliul în străinătate şi terenurile, mai ale din 2013 vor fi cumpărate pe mai nimic de străini. Că nici până acum nu-s toate în posesia pământenilor. Au cumpărat terenuri arabile arabi, italieni, israelieni şi chiar maghiari din Ungaria. Mai zilele trecute scriam, cu lacrimi în ochi, despre dispariţia unei Staţiuni de cercetări de la Boroşteni. Cu principala activitate cultivarea castanilor comestibili, dar şi a prunilor – se exportau până-n 89 câte 400 de tone anual, a gutuilor, başca producţia vegetală – legume şi zarzavaturi. O fermă creată de ing. agronom Geo Vâlcu. Dar să revin la o altă temă. Un tehnician veterinar din Vânăta sau Topeşti, parcă, s-a asociat cu omul de afaceri Ionel Purec, din Peştişani, constituind amândoi o asociaţie pentru creşterea animalelor. Ei bine, au depus un Proiect pentru obţinerea în comodat a unui izlaz comunal la Boroşteni, de 124 hectare. Răutăcioşii gândesc simplist şi nu văd treaba cu ochi buni. Nici chiar unii din Primăria Peştişani, cu toate că există aprobată o Hotărâre a Consiliului Local pentru aşa ceva. Ce-i drept, pe 49 de ani. Şi care-i problema? Îl întreb eu pe nea Aristică Bojincă, zis Fufoiu. Oamenii nu iau pământul cu ei şi au obligaţia să-l întreţină, să-l cureţe de mărăcini, să zlăiască fântânile şi să pună nişte vălaie, în limbaj argotic, sau jgheaburi de unde să bea vacile şi oile apă. Başca faptul că există clauze prin care să permită păscutul şi pentru vacile ori oile celor din Boroşteni. Iar dacă nu respectă aceste clauze ferme, atunci se reziliază contractul. Nea Aristică, om cu scaun la cap, a înţeles.
N-au priceput nimic alţii. Precum ex-vicele Pantelimon Tivig, opozant, şi se pare că nici Nicu Nicolcioiu. Oameni obişnuiţi să se opună concurenţei ori situaţiilor din care lor nu le iese nimic. Chiar nimic.Deşi la Primăria Peştişani existau vreo 80 de cereri ale sătenilor nesoluţionate, Secretarul Jr. Miruna Porumbel a dat citire unei contestaţii a unei alte asociaţii „Gureanu”. A petentei Mariana Gureanu, dornică şi ea să obţină acelaşi lucru. Contractul. Numai că, economistul Ion Poenaru, consilier local PSD, s-a exprimat în recenta şedinţă a Consiliului Local Peştişani destul de clar: „Dacă doamna Mariana Gureanu n-a depus contestaţia la Prefectură, în termenul legal, discutăm degeaba. Nu-i de competenţa noastră, iar cererea domniei sale e tardivă!”
Nu zic vorbă mare, dar la noi s-au înmulţit reclamagiii şi aceia care întind mâna. Iar dacă un tehnician veterinar precum Valentin Mucenic, zis Valu, are preocupări în domeniul creşterii vitelor, făcând şi un curs de specialitate în România, urmat de un schimb de experienţă în Austria, încă din 1990, apar cârtitorii. Lipsesc muncitorii şi oamenii pricepuţi. Mai nou şi ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, susţine cu tărie subvenţionarea fermierilor la nivelul altor ţări din Uniunea Europeană. Când ceva se mişcă în bine în domeniul agriculturii cred cu tărie că trebuie susţinut ca lumea. Avem nevoie de păpică, iar investitorilor privaţi nu trebuie să li se pună piedici!
Ion Predoşanu
