În vârful peniţei – Caracterul nu se cumpără!

În şedinţa Consiliului Judeţean de vineri, 05.02.2010 s-a dezbătut aprins asupra alocării resurselor pentru achiziţia de bun simţ necesar consilierilor judeţeni în acest an. Consilierul Grivei a ridicat problema că banii per consilier au fost alocaţi la fel pentru toate partidele şi nu este firesc, pentru că bunul simţ trebuie „achiziţionat” diferenţiat după cum consilierul se află în Opoziţie sau la Putere.

Preşedintele Călinoiu a ripostat spunând că în felul acesta se promovează politicianismul îngust, interesul de partid în defavoarea binelui public. Manţog a sărit ca ars în sprijinul colegului său de partid, argumentând că pentru Gârjoabă trebuie achiziţionat chiar un supliment de bun simţ deoarece e nou în echipa de consilieri judeţeni şi nu a beneficiat deloc în acest mandat. Când aproape se contura o soluţie prin cedare reciprocă a consilierilor PSD şi PD-L, totul a fost răsturnat de consilierul PNL Orzan. Acesta a spus că, de fapt consilierii PNL sunt în cea mai grea situaţie întrucât ei sunt divizaţi între poziţia centrului şi cea a organizatiei judeţene. În consecinţă nota de fundamentare privind achiziţia de bun simţ trebuia să ţină seama şi de acest aspect. Situaţia creată a condus la eliminarea acestei poziţii bugetare, banii rămânând într-un fond la dispoziţia preşedintelui, convenindu-se să fie orientaţi prioritar spre finanţarea unor acţiuni de socializare(chefuri, obligatoriu cu lăutari) ca să nu se mai ajungă la situaţia de anul trecut când unii consilieri s-au codit să facă o chetă în acest sens.

***

Aceasta ar fi putut fi ştirea din toată mass-media locală dacă bunul simţ s-ar putea cumpăra. Lumea e construită însă după alte reguli încât nu totul să poată fi cumpărat. Într-o societate lipsită de repere morale se cumpără conştiinţe, dar cei lipsiţi de caracter n-au nici o speranţă; banii nu-i ajută!

În şedinţa Consiliului Judeţean s-au împărţit bani care în mod firesc ar trebui să satisfacă nevoi. Este evident că nevoile sunt peste resursele disponibile şi automat se constituie o regulă: împărţirea după priorităţi. Această regulă atrage o necesitate: cei ce împart să fie responsabili. Dar dacă nu sunt? Dacă sunt „ciolănari”(cei care trag, fiecare în câte o parte, de halcă sperând să rupă o bucată cât mai mare) sau „găinari”(cei care se văd stăpânii „grăunţelor”) nu mai există priorităţi, nevoi sociale sau proiecte. Există nemulţumiri, critici, manifestări grobiene care ne induc ideea că aleşii noştrii şi-au ascuns, cu abilitate, caracterul atunci când ne-au cerut votul.

Am văzut documentele puse în discuţia consilierilor judeţeni cu privire la repartizarea cotelor defalcate, formându-mi opinia că nu se poate vorbi despre o politizare excesivă, dovada fiind şi nemulţumirile din spectrul ce formează majoritatea politică în Consiliul Judeţean. Totodată opoziţia nu şi-a susţinut observaţiile cu argumente solide, observaţiile lui Manţog cu privire la oraşul Tismana având, mai degrabă, efecte defavorabile localităţii şi arătând a reglare de conturi cu propriul primar.

Călinoiu mai obţine astfel un succes politic în contradictoriu cu Manţog, Morega şi Fugaru, dar pentru el nu aceştia sunt periculoşi, ci prelungirea beţiei succesului.