HISTORICA/O carte care nu se va uita niciodată – MISIUNE ÎNDEPLINITĂ, de gen(r) Constantin Ispas

Avem în faţă o carte document asupra celor trei războaie ale României. Toate trei de apărare a neamului. De fapt, România nu a dus niciodată, de când e o ţară liberă, un război de cucerire.
Nici înainte de daci şi nici dacii nu au dus împotriva romanilor decât un război de apărare şi, de atunci, o mie şi ceva de ani noi românii numai de ne-am apărat hotarele.
Şi dacă Gorjul a dat ţării 150 de generali, în cele trei războaie, ei bine dintre aceştia 59 sunt decoraţi, fiind Cavaleri ai Ordinului Mihai Viteazul.
Cartea “Misiune îndeplinită” reconstituie uneori cu lux de amănunte evenimentele pe baza Documentelor oficiale existente în Arhivele Militare de la Piteşti şi Bucureşti, fără interpretări, aşa cum susţine autorul.
Este de reţinut din această carte o altă faţă a istoriei României, o istorie adevărată, nu aşa cum a fost ea scrisă din 1950 până în 1990.
Iată, de exemplu, ce-i scrie Marele Duce Nicolae din ordinul Împăratului(Ţarului, de fapt) Alexandru al II-lea, după înfrângerea armatei ruse la Plevna, în zilele de 8 şi 18 iulie 1877.
“Alteţei Sale Carol I, la Poiana
Vino în ajutorul nostru.
Treci Dunărea pe unde vei voi, dar vino grabnic în ajutorul nostru. Turcii ne prăpădesc. Cauza creştină este pierdută.
Nicolae”
Şi Carol I primi alianţa de arme, luând comanda superioară peste întreaga armată româno-rusă de Vest, avându-l ca şef de Stat major pe generalul rus Zotov.
După victoria de la Rahova, Marele Duce Nicolae felicită din nou pe Domnitorul românilor pentru eroismul armatei române: „Învingerea de la Rahova aparţine în întregime oştirii române!”
Iar Osman Paşa cu gruparea sa formată din 10 generali, peste 130 de ofiţeri superiori, 2.000 de ofiţeri inferiori, aproximativ 40.000 soldaţi şi peste 77 de piese de artilerie, înmânându-i sabia colonelului Mihail Cristudulo Cerchez, i-a spus: „Capitulez cu armata mea, predându-mă în mâinile junei şi bravei armate române.”
Şi totuşi, Rusia îşi va lua din România partea ei: Dobrogea, împreună cu Portul Constanţa.
La fel de reale sunt şi relatările din Primul Război Mondial.
România a mobilizat în anul 1916, 833.601 militari sub arme, adică 11% din populaţia ţării, pentru ca în anul 1918 să ajungă la 19%, jertfa românească fiind de peste 335.000 de morţi şi de dispăruţi, 75.491 de invalizi şi 65.000 jertfiţi din populaţia civilă.
La începutul războiului, trupele române sub comanda Generalului Ion D. Culcer pătrund în Ardeal, dar după lupte crâncene sunt nevoiţi să se reîntoarcă din cauza situaţiei de la Turtucaia, unde nemţii împreună cu bulgarii câştigau victorie după victorie.
La Frânceşti se dau lupte înverşunate. Au sosit 3 companii din Regimentul 43 Infanterie, conduse de căpitanul Greceanu şi compania 3, Regimentul 18 Infanterie de la Vârful Măcrişul, formând detaşamentul Mr. Dumitrescu.
La Brădiceni, după un marş forţat de 100 Km, a sosit seara detaşamentul Lt.col. Dejoianu, format din 2 batalioane combinate şi o baterie de artilerie.
Probabil că este vorba de acea baterie care după cum spune legenda a tras cu tunul chiar în Cazanul cu mâncare al nemţilor, care se aflau în Parâng.
La Brădiceni a fost prins un dezertor care-şi bătuse joc de o fată din sat, drept pentru care a fost omorât de doi bărbaţi tineri feciori şi care, la rândul lor, au fost omorâţi de armata germană.
Putându-se vorbi de prima grupă de partizani.
Legendele vorbesc şi de oamenii, mai ales copii şi femei care fugeau cu turmele de oi şi se ascundeau prin pădurile satului şi ale dealului Hobiţei, de frica năvălitorilor care erau mai haini ca turcii.
Lupte puternice s-au dat la Podul Jiului.
Sigur că nu se pot povesti toate legendele din Primul Război Mondial, aşa cum o face cartea cu mărturisirile sublocotenentului(r) Nicolae Pătrăşcoiu, fiu al comunei Schela, judeţul Gorj, care a participat şi la al Doilea Război Mondial, în perioada 1942-1944, ca în 1945 să fie arestat de Tribunalul Poporului, judecat şi condamnat la moarte. Hotărârea nu s-a executat.
În 1965, Nicolae Pătrăşcoiu a fost avansat general de Nicolae Ceauşescu.
Cu luptători „împestriţaţi”, cum spune cartea, s-a făcut faţă 4 ore trupelor germane.
De la Jiu va urma drumul greu şi trist al retragerii în Moldova, refacerea şi în sfârşit revanşa mult aşteptată din vara anului 1917.
Au fost atâţia eroi din comunele Peştişani şi Brădiceni şi, totuşi, regretând ce spune în Carte nu este reţinut nici un nume al luptătorilor din Brădiceni, ele rămânând scrise doar pe Fântâna Şcolii din fosta comună Brădiceni şi în interiorul Bisericii din satul Drăgoieşti, fosta comună Brădiceni.
Nu mă voi opri la al Doilea Război Mondial, complot împotriva României, un fel mârşav de război, cum zice „cartea” care n-a putut să intre în tiparele clasice ale teoriei conflictelor armate cunoscute în epocă.
Îmi pare rău însă că nu sunt făcuţi cunoscuţi de carte toţi eroii din acest război.
M-aş referi mai înainte la drama familiei Niculescu. Învăţătorul Niculescu a avut trei copii (Sabin, George şi Mircea). Când au primit ordin de concentrare, învăţătorul Niculescu, tatăl. Legenda spune că i-a trimis lui Ion Antonescu o scrisoare ca să-l lase la vatră pe unul dintre ei. Generalul Averescu, care era şef de partid, când venea la Brădiceni dormea la Niculescu, în camera bună (de oaspeţi) de la drum. Şi cică l-ar fi întrebat pe Niculescu-tatăl „de ce i-ai cerut Mareşalului Antonescu să nu-ţi ia un fiu la război?”
„Pentru că am visat. Am visat într-o noapte că două camere de sus din casă s-au dărâmat şi aceasta unde dormi Domnia Ta a rămas numai în trei pereţi.” Semn rău, mi-au spus babele. Şi totul s-a adeverit.
Unul din fii a murit la Stalingrad, celălalt în lagăr în braţele lui Constantin Stroescu şi Mircea a venit rănit.
Am dat un exemplu, şi sunt şi altele.
Şi cartea nu reţine nici un nume din Eroii celui de-al Doilea Război Mondial, scrişi în Biserică.
Şi nici cei care s-au întors din război nu sunt toţi, cum are pretenţia Cartea.
Unii din ei s-au întors numai în cămaşă şi izmene şi plini de păduchi, ca o recunoştinţă a Patriei, ba au mai fost şi condamnaţi ca Eroul Nicolae Pătrăşcoiu, despre care vorbeşte Cartea.
Desigur, nu este vina autorului, ci a informatorilor, care au prezentat date greşite, incomplete şi numai pe aceia care au voit ei!
Eu însă domnilor şi stimate domnule General(r) Constantin Ispas, vă stau la dispoziţie ca să completăm şi cu ceilalţi eroi care s-au întors acasă. Din dragoste de neam şi de ţară.
26 iulie 2016, Brădiceni
ION CĂPRUCIU