Ca şi-n zicala cu „ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar”, Guvernul Boc îşi face de cap. Recunoscut ca un guvern de incompetenţi, care n-au fost capabili să gândească nişte măsuri eficiente pentru ieşirea din criză şi crearea de noi locuri de muncă, au ajuns la o nouă năzbâtie.
Precum cloşca, adică găina căzută pe ouă, ce se plictiseşte, aşa şi Emil Boc a născocit, zice el, un colac de salvare.
Guvernul condus de Emil Boc va crea o funcţie de ministru delegat pentru probleme de Competitivitate. Care să pună în aplicare hotărârile viitorului Consiliu Naţional de Competitivitate (CNC), ce se va constitui pe lângă Executiv. Un consiliu, creat anume pentru coordonarea politicilor publice.
Celebra „minune” este prinsă în Programul Naţional de Reformă 2011-2013, adoptat recent la Palatul Victoria. Iar ca motivaţie comunicată oficial către AGERPRES, cică: „Ministrul delegat trebuie să fie capabil să catalizeze eforturile politice pentru a se ajunge la o viziune comună de dezvoltare (nivel înalt de expertiză profesională în domeniul economic, carismă, recunoaştere internaţională)”
Cam peste tot, în Europa, guvernele sunt reduse numeric şi mult mai eficiente decât la noi, în România. Nici marea Franţă, ca să nu mai vorbesc de vecina Ungaria nu-şi permit să irosească banul public pe susţinerea atâtor ministere. Numai la noi, ca la nimeni!
Să luăm un alt exemplu de ineficienţă ministerială. Până-n 89, Ministerul Afacerilor Externe al României avea vreo 500 de salariaţi, iar în anul de (diz)graţie 2011 s-a ajuns la un număr de aproximativ 5.000 de diplomaţi. Nu mai vorbim de personalul din ambasadele României, tot mai numeros, dar fără obiectul muncii. Majoritatea membrilor ambasadelor au doar rolul de reprezentare. Ataşaţii comerciali ori economici, de pildă, pot cel mult să strângă informaţii despre pieţele de desfacere din ţările respective. Ei nu-i pot reprezenta pe patronii firmelor din România, iar statul aproape că nu mai contează ca exportator.
Îmi aduc aminte că, prin anii 70, un matematician român, de la Universitatea Timişoara, publicase un studiu într-o revistă de specialitate de prin Australia. Introdusese teoria probabilităţii în domeniul socialului. Dovedind, ca şi în istorie, că totdeauna dintr-un triumvirat, unul îi distruge pe ceilalţi doi. Mai avusese inspiraţia sau neinspiraţia să afirme şi să demonstreze că, într-o societate, când treburile nu merg bine se inventează încă un consiliu. Paralela cu societatea comunistă nu era greu de ghicit, din moment ce studiase şi cum, acţionează un consiliu de 12 membri. Iar, la acea vreme, CPEx-ul avea fix atâţia membri. Evident, prof. univ. dr. Şerban T. a fost obligat de autorităţi să plece în străinătate.
Asemănările şi deosebirile dintre acel studiu şi crearea bizarului CNC – Consiliul Naţional al Competitivităţii nu sunt chiar deloc forţate. Primul ministru mimează munca, doar conduce ca interimar şi ministerul Muncii, iar rezultatele sunt şi vor fi dezastruoase. În schimb, la capitolul realizări ni se vând numai gogoşi din gogoşeria condusă de cel mai mare gogoşar. Nu se ştie până când! Pe vremea anilor 70, ţara era în Epoca de Aur. Ei bine, de acum, vom intra în Epoca Competitivităţii!
Ion Predoşanu
