De foarte multe ori mi-am pus problema de ce elevii, la şcoală, întrebaţi despre modelele pe care le au în viaţă, aleg un personaj precum Gigi Becali. Care este unul dintre cei mai bogaţi români ce frapează prin opulenţă şi infatuare, crezându-se superior multora, care este un om controversat, ce face o politică populistă, afişând o ideologie ultra-naţionalistă, care critică în stânga şi în dreapta, manifestând o agresiune verbală de neegalat.
Care, în prezent, se află închis în Penitenciarul Jilava, unde execută o pedeapsă de trei ani de închisoare, primită în dosarul schimbului de terenuri dintre acesta şi MapN. Care a mai fost condamnat, tot cu executare, şi în alt dosar, celebrul dosar “Valiza”, fiind acuzat că a dat mită unor jucători, pentru a favoriza echipa pe care o patrona, Steaua Bucureşti. Am pus alegerea elevilor, considerată de mine greşită, pe seama faptului că aceştia sunt lipsiţi de cultură solidă, alegând ceea ce la Gigi Becali este de o evidenţă rară, bogăţia şi faima, în pofida unor valori precum modestia şi simplitatea. Mi-am pus, totuşi, întrebarea, de ce alţi bogaţi ai României precum Ion Ţiriac, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu şi alţii, la fel de celebrii, nu sunt prezenţi în alegerile elevilor. Răspunsul a fost destul de uşor de găsit, Gigi Becali fiind un bogat generos. Este cel mai generos dintre bogaţi şi, poate, unul dintre cei mai generoşi români. Mărturie stau călugării de la Muntele Athos, bisericile ridicate, mulţimea de oameni cărora le-a dat bani, copilul căruia i-a cumpărat casă şi, infinit, mulţi alţii.
Mi-am dat seama, atunci, că elevii care l-au ales pe Gigi Becali model, nu au ales infatuarea lui Gigi Becali, nici problemele acestuia cu justiţia, nici accesele publice, de furie ci au ales generozitatea lui Gigi Becali, generozitate pe care nu o găseşti la niciun alt român bogat şi, nicidecum, la vreunul dintre politicienii României.
Cu toate acestea, Gigi Becali a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare, pentru că a prejudiciat statul român cu circa 700 000 mii euro, chiat dacă însuşi statul român, prin persoana ministrului Apărării de atunci, Victor Babiuc, l-a invitat să facă schimbul de terenuri şi, chiar dacă, prin tot ceea ce a făcut Gigi Becali a adus statului român, mult mai multe mii, chiar milioane, de euro. Totodată, darea de mită, de care a fost acuzat în alt dosar, pare să nu fie dare de mită deoarece, în cauză, nu era vorba de vreun funcţionar public, fapta putând fi sancţionată, cel mult, de comisiile juridice sportive, lucru care nu s-a întâmplat. Bineînţeles că dacă Gigi Becali a încălcat legea, generos sau nu, acesta trebuie să plătească dar, atunci când vine vorba despre el, justiţia pare să aibă unităţi de măsură diferite.
Victor Babiuc, ministru al Apărării pe atunci, a primit doar doi ani de închisoare cu executare, cu toate că acesta, ca reprezentant al statului, a iniţiat schimbul de terenuri, schimb care, există voci că, ar fi fost aprobat în chiar o şedinţă a CSAT, din vremea respectivă. Tot Victor Babiuc a obţinut executarea pedepsei de doi ani, în regim deschis, putând să iasă la muncă din penitenciar, între anumite ore, lui Gigi Becali o cerere similară fiindu-i refuzată. Şi tot refuzată i-a fost lui Becali şi cererea de a ieşi din Penitenciar pentru a participa la funeraliile mătuşii sale, mama fraţilor Ioan şi Victor Becali, decedată la vârsta de 83 de ani. Aceasta, cu toate că, mai înainte, i se refuzase o altă cerere de a ieşi, pentru 24 de ore din Penitenciar, de ziua lui.
Nu mi-am propus aici, să comentez deciziile definitive ale instanţei de judecată. Consider că nu se cade a face aşa ceva, dar vreau să cred că justiţia din România este una imparţială, corectă şi dreaptă, a cărei balanţă este mereu echilibrată, o justiţie care îşi motivează deciziile atât în drept, cât şi în fapt. Gigi Becali nu va fi redus la tăcere în închisoare, nu va dispărea din viaţa publică, presa fiind mereu prezentă cu microfoanele deschise, la porţile puşcăriei, atentă la ceea ce i se mai întâmplă, drept sau nedrept.
Iar dacă nedreptăţile vor continua, Gigi Becali riscă să devină, din simplu model de viaţă al elevilor, un simbol politic, un fel de Nelson Mandela al României.
Alin Dobromirescu
