Gândurile Regelui Mihai către ţara trădată ieri şi azi

210

foto predo 2În familie, mama mea – Maria Roşca-Predoşanu – se mândrea că-i născută în acelaşi an cu Regele Mihai. Despre care ştiam prea puţine, dar ale cărui discursuri – Mesaje de Anul Nou – am aflat de la radiourile vecinilor mei mai cu stare, din Peştişani.

Mergeam, în noaptea de Revelion, la Nicu Daicu, băiatul lui nea Costică Daicu, coleg de-al tatălui meu la Şcoala de Meserii din comuna Peştişani, şi ciuleam urechile, lipite de radio, ascultând Europa Liberă. Abia mult mai târziu puteam alege şi postul de radio BBC. Educaţia mea ateistă nu mă împiedica să pricep căldura din vorbele Majestăţii Sale Regele Mihai. De pe monedele de 100 lei îi ştiam chipul, iar sintagma NIHIL SINE DEO, încrustată pe dunga monedei, mă făcea şi mai curios. Ani în şir, pe calea undelor veneau îndemnuri, sfaturi şi încurajări. De unde avea atâta putere de convingere şi încredere în dispariţia comunismului binefăcător, cum ni se transmitea la şcoală şi în societate, nu aveam cum să bănuiesc.

Nici după ‘89, recunosc, nu aveam o părere prea bună faţă de Majestatea Sa. Vina îmi aparţine în totalitate şi o recunosc. Semnele de înţelegere faţă de imensa personalitate a şefului de stat beligerant în Războiul doi mondial – singurul în viaţă, la cei 90 de ani ai săi, au lipsit şi din partea autorităţilor române. Abia ex-premierul şi bravul om politic, diplomat şi universitar Adrian Năstase a priceput şi l-a invitat la inaugurarea Muzeului hărţii şi cărţii vechi, donaţie a familiei Adrian Năstase. O donaţie rară într-o lume deloc atentă la gesturile culturale înalte, o lume extrem de calicită şi preocupată numai de strângerea de averi.

Ieri, l-am ascultat cu muţenie – tot la un radio – pe Regele care s-a adresat cu iubire, prietenie şi încredere nu numai celor prezenţi în Parlamentul României, ci mai ales poporului de care-a fost despărţit acum aproape 60 de ani, forţat să abdice cu pistolul la tâmplă.

Vocea niţel mai dogită, din cauza vârstei înaintate, a fost plină de bucurie şi speranţă. Ale unui om la 90 de ani, invitat în Parlament de Crin Antonescu. Un politician cu mult bun simţ şi cunoaştere a istoriei. S-au opus, cât au putut, portocaliii. Ce-am ascultat ? Vorbe calde spuse cu loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Cu pioşenie, fie-mi permis a prelua câteva citate din discursul Majestăţii Sale Regele Mihai: „(…) Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri. (…) Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.(…) Politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate aduce prejudicii cetăţenilor dacă e aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.(…) Stă în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume”.

Deloc întâmplător, absenţii de la Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României – cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 90 de ani – s-au numit preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc, dar şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel…

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here