Pe vremea când americanii urmau să-l aleagă preşedinte al USA pe foarte tânărul şi fercheşul Kenedy a avut loc prima înfruntare/confruntare între candidaţii la preşedinţie. Se zice că la confruntarea televizată, fermecătorul Kenedy l-a bătut măr pe contracandidatul Richard Nixon.
În faţa telespectatorilor a câştigat procente bune Kenedy, iar la o confruntare în faţa radioascultătorilor, mai puţini, ce-i drept, avansul fusese de partea inteligentului Nixon, un maestru al discursului liber şi logic. Cam la fel s-ar fi petrecut lucrurile şi pe la noi dacă, de pildă, Adrian Năstase şi Traian Băsescu ar fi avut, prin 2004, confruntări similare. Mai şiret, Traian Băsescu a câştigat, cum a câştigat, şi ne-a adus pecinginea portocalie. Nu din prima, întrucât avea o înţelegere cu un alt trişor – Călin Popescu Tăriceanu. Pe care a respectat-o, din raţiuni care, aparent, ne scapă. Dar şi din pricină de Roşia Montană. Descoperindu-l pe Emil Boc într-o ciocolată Kinder, cum ar spune amicul Ion Popescu Brădiceni, ne-a pricopsit cu fostul primar de Cluj. Şi uite că, cu toate opintelile Opoziţiei, nu mai scăpăm de el. De Piticul din Palatul Victoria adică. Portocaliii s-au coalizat şi cu Necuratul – UDMR, au creat şi partidul contra-naturii şi contra Constituţiei – UNPR, au mai racolat prin diverse mijloace – materiale şi imateriale – foşti liberali şi ex-social-democraţi. Au luat partide şi partiduleţe en-gros şi en-detail numai şi numai să nu scape caşcavalul unei guvernări dezastruoase. Semn că ţara-i încă bogată, săraca, din moment ce se mai găseşte câte ceva de ciordit. Ba din fondurile europene, ba din cele bugetare şi chiar din bruma de producţie agricolă. Aşa se face că grâul românesc se vinde ieftin, apoi pleacă pe mare şi, de-acolo, revine cu un preţ de două-trei ori mai mare. Acelaşi grâu, bineînţeles. La racolări, după parlamentari, portocaliii au mai adăugat şi vreo câţiva primari. Şi încă mai speră să atragă alţi primari. Înainte sau după alegerile care nu mai vin. Dar i-au decorat/momit, precum pe Florin Cârciumaru şi Marian Vanghelie. Doi dintre primarii PSD aflaţi pe lista de aşteptare a preşedintelui real al PDL, Traian Băsescu. Greutăţile crizei pe care ba au depăşit-o, ba n-o recunosc încă nu au trecut. Alegerile comasate/asumate ori asomate vor fi la… calendele greceşti. Primul ministru Emil Boc ne-a suflat secretul că ele se vor ţine deodată, dar numai când doreşte să le programeze Traian Igaş, ministrul Administraţiei şi Internelor, care, vezi Doamne, ar fi de capul lui. Cert este că Guvernul portocaliilor şi acoliţilor lor nu a prevăzut pentru alegerile locale şi parlamentare vreun sfânt în Bugetul pe 2012. Iar fără bani, nimic nu se face. Riscăm să ne trezim că toată lumea va fi vinovată pentru situaţia grea a ţării şi de amânarea alegerilor: pensionarii, profesorii, medicii, partidele din Opoziţie şi, nu în ultimul rând Uniunea Europeană, etc. Ca să nu iese lumea-n stradă, li se vor mai arunca câte o ciosvârtă alegătorilor. În decembrie 2011, pensionarii trebuiau să primească nişte cupoane pentru călătoriile pe CFR ori auto cu reducere de 50% pentru anul 2012. Stupoare! Nu le-au primit. Ei bine, Guvernul Boc a mai găsit o soluţie. O firmă agreată de PDL va emite nişte carduri, contracost desigur, iar pensionarii le vor primi până la sfârşitul lunii februarie 2012. CFR-ul şi firmele de transport persoane vor fi obligate să cumpere, pe banii lor, cititoare de carduri! La fel şi cu Legea asistenţei sanitare/sociale şi cu transformarea spitalelor de stat în societăţi comerciale ori fundaţii. Din 2 ianuarie, proiectul legii cu pricina a intrat în dezbatere publică. Spre a-i linişti pe numeroşii pensionari şi pe bolnavi, ministrul Sănătăţii, Ritli Ladislau, a anunţat că, în anul 2012, spitalele rămân cum au fost. Ce vă spuneam eu că frica păzeşte pepenii portocalii! Fiind vorba de o mult dorită cădere a Guvernului, PDL se va folosi de orice ocazie spre a nu-şi ridica poporenii în cap. Teama de protestele de stradă este cumplit de reală.
Ion Predoşanu
