În perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024, a avut loc, la Muzeul Național de Artă Timișoara, expoziția „Brâncuși: surse românești & perspective universale” (curator – Doina Lemny), care a prezentat publicului, român și străin, opere de Constantin Brâncuși, împrumutate de la Muzeul Național de Artă Modernă, Centre Pompidou din Paris, Galeriile de artă Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, precum și din colecții particulare. Considerată cea mai importantă expoziție din ultima jumătate de secol din România, ea a fost finanțată de Consiliul Județean Timiș și co-organizată de Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România (filiala Timișoara).
Concomitent cu expoziția, a fost lansat și catalogul bilingv al acesteia, „Brâncuși – surse românești și perspective universale” (coordonat de Doina Lemny și publicat de Editura Art Encounters), la vernisajul din 30 septembrie 2023. Ulterior, acesta a fost prezentat și în cadrul Târgului de carte Gaudeamus București (la 25 noiembrie 2023).
În săli au fost expuse sculpturi brâncușiene, fotografii (majoritatea înrămate), multe executate de artist, documente, scrisori, articole din ziare. Au fost folosite și panouri explicative bilingve. Fragmente din filme realizate de Brâncuși au fost rulate pe monitoare speciale, atrăgând, mai ales, tinerii, curioși dacă acestea display-uri aveau ecrane interactive (ceea ce nu era cazul, dar ar putea fi o sugestie atractivă pentru o viitoare expoziție). Din catalog aflăm că a fost expus, în totalitate, un număr de 100 de piese.
Publicul a avut ocazia să (re)descopere opere esențiale din creația brâncușiană, executate în lemn, ghips, piatră, marmură, bronz (cu socluri de piatră), din cele două muzee românești, din București și Craiova („Sărutul” din 1907, „Orgoliu”, „Domnișoara Pogany”, „Rugăciune”, „Supliciu”, „Somnul”, „Danaidă”, „Bustul lui Petre Stănescu”), de la Colegiul Național „Carol I” din Craiova („Ecorșeul”), de la Centrul Pompidou („Coloana fără sfârșit III”, „Pasăre în văzduh”, „Tors de tânăr”, „Nou născut II”, „Piatră de hotar”, „Muza adormită”, „O muză”), de la Galeriile de artă Tate („Măiastra”, „Peștele”, „Danaidă”), de la Fundația Guggenheim din Veneția („Pasăre în văzduh”) și din colecții particulare („Narcis”, „Baroneasa R.F.”, „Cap de copil adormit”, „Supliciu III”, „Repaus”, „Pasărea de aur”).
Mai multe fotografii realizate de artist (imprimări pe gelatină-argint) reprezintă autoportrete (singur, uneori alături de cățeaua Polaire sau lucrând noaptea în atelier), portrete ale unor persoane cunoscute (pictorul Nicolae Dărăscu, doctorul Zaharie Samfirescu, Victoria Vaschide, Eileen Lane în costum românesc) și necunoscute (portar, proprietar de restaurant, ospătar), sculpturi (bustul generalului Carol Davila, „Danaida”, „Timiditate”, „Sărutul”, „Domnișoara Pogany II”, „Narcis”, „Orgoliu”, „Peștele”, „Pasărea de aur”, „Pasărea în văzduh” „Coloana fără sfârșit” de la Târgu Jiu), vederi din atelier cu diverse lucrări („Fântâna lui Narcis”, „Cap de copil”, „Ecorșeul”, machetă pentru „Poarta Sărutului”) și peisaje (un apus de soare pe malul Jiului).
Desenele brâncușiene sunt executate în cerneală pe hârtie (cu friza „Sărutului”, de pildă), creion pe hârtie (un bust de femeie ca studiu pentru „Domnișoara Pogany”, „Tânără în costum românesc”) și tuș pe hârtie („Nud feminin”). Un desen în tempera și guașă pe hârtie reprezintă un cap de femeie (posibil al doamnei Merțianu).
Sunt expuse, de asemenea, și diverse scrisori (de la Tristan Tzara), cărți poștale (semnate de mai multe persoane: Ilarie Voronca, Ion Vinea ș.a.), articole din ziare (The American, Warren PA Times, New York Mirror, New York American, din 1927, legate de dezbaterea dacă „Pasărea” brâncușiană, ajunsă în portul New York și devenită subiect al unei lupte judiciare, este artă sau „obiect industrial”) de la Biblioteca Kandinsky din Paris. Există și un mesaj (scris cu cerneală pe hârtie) al lui Brâncuși către Duchamp, privind protestul contra biroului vamal american, din 1926.
Creațiile aparțin unor etape diferite ale traseului artistic al lui Constantin Brâncuși, considerat creatorul sculpturii moderne (care refuza să fie încadrat în vreun curent artistic), datorită contribuției sale revoluționare la înnoirea limbajului și a viziunii plastice în sculptură. Sunt prezente atât lucrări din perioada sa românească, influențate de stilul academic al Școlii de Arte Frumoase din București, cât și sculpturi ce țin de arta modernă (prin care încerca să reprezinte esența ființelor, lucrurilor și a fenomenelor), multe realizate, însă, prin metoda arhaică a cioplirii directe, ce denotă influența primitivismului („Eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi”, spunea artistul). Acest caracter ambivalent, modern și arhaic totodată, caracterizează multe dintre creațiile sale, creând o atmosferă de mister în jurul lor, amplificată, în expoziție, de semiîntunericul din sălile muzeului.
Spoturile au pus în evidență, într-un mod aparte (cumva, spectacular), operele brâncușiene, mai ales pe cele realizate în bronz, pe care se pot observa suprafețe de concentrare luminoasă, ce par că își schimbă poziția, odată cu deplasarea privitorului. Se știe, de altfel, că Brâncuși își fotografia singur operele (siluete esențializate, ce evocă, adesea, dimensiunea transcendentă), pentru a surprinde și astfel de luminozități de pe suprafața lor, prin care încerca să sugereze spiritul captiv în materie.
Vizionând, în mai multe rânduri, această expoziție, am observat prezența unui public foarte numeros, din toate categoriile de vârstă, atât în săli, cât și în fața muzeului, ce-și aștepta cuminte rândul să intre, uneori în cozi de câteva zeci de metri. De asemenea, am notat prezența a numeroși vizitatori străini, veniți din toate colțurile lumii în Capitala Europeană a Culturii, mulți dintre ei afirmând că au sosit în România în mod expres pentru acest eveniment (într-una din vizitele mele, aveam în rândul din fața mea doar străini).
Este semnificativ pentru succesul evenimentului și faptul că, spre final, se făcea următorul anunț: „toate cele 21.850 de bilete online de pe site-ul expoziției Brâncuși sunt sold-out până la finalul expoziției, pe data de 28 ianuarie 2024. Mulțumim pentru această entuziastă primire a lui Brâncuși înapoi acasă!”. Statistic vorbind, aceasta a „adunat peste 130.000 de vizitatori şi numai organizarea ei a costat peste 1,2 milioane de euro. Expoziţia, care a durat 4 luni, a adus venituri ce depăşesc 1,3 milioane de euro, dintre care 900.000 de euro au fost încasaţi numai pe bilete” (transmitea News.ro).
Nu au lipsit nici unele păreri critice la adresa expoziției (venite inclusiv din partea unor artiști importanți din țară), cele mai multe vizând lipsa de lumină. O iluminare adecvată, așa cum a fost în cazul altor expoziții Brâncuși din lume, zic aceștia, ar fi permis o vizualizare în amănunt și în întregime a lucrărilor (câteva persoane mai în vârstă sau cu vederea mai slabă spuneau că au întâmpinat și ele dificultăți în privința unei bune observări a operelor). De asemenea, au fost voci (aparținând și unor brâncușiologi) care s-au plâns de numărul relativ mic de lucrări expuse, în condițiile în care o mare parte a operelor poate fi văzută și în muzeele din România.
Spre comparație, menționez că în cadrul expoziţiei anterioare, dedicate lui Constantin Brâncuşi (vernisată la 1 octombrie 2019, la Palatul de Arte Frumoase BOZAR din Bruxelles și realizată cu sprijinul Institutului Cultural Român), care a deschis Festivalul Internaţional de Arte EUROPALIA, au fost expuse aproximativ două sute de lucrări. Așa cum observa un scriitor, care a fost prezent la EUROPALIA, în „cealaltă expoziţie majoră dedicată lui Brâncuși, a fost lumină, a fost spaţiu, a fost bucuria privirii libere, nedirijate de spoturi” (vezi M. Banica, în „Observator cultural”, 17.11.2023).
În cadrul expoziției retrospective din acest an (perioada 27 martie – 1 iulie), de la Centrul Pompidou din Paris, dedicate lui Constantin Brâncuși (în viziunea curatorială a Arianei Coulondre și în parteneriat instituţional cu Institutul Cultural Român şi Ambasada României în Republica Franceză), vor fi reunite aproape 200 de sculpturi, fotografii, desene, filme, documente de arhivă, precum şi elemente de mobilier din atelierul parizian al artistului. Proiectul este realizat cu sprijinul mai multor muzee internaţionale, nu numai din Europa (inclusiv din România – MNAR și Muzeul de Artă din Craiova) care deţin lucrări brâncuşiene, dar și din SUA: MoMA, Guggenheim Museum, Philadelphia Museum of Art, The Art Institute of Chicago și Dallas Museum.
Doina Lemny, în interviurile pe care le-a dat, a explicat viziunea sa privind realizarea expoziției de la Timișoara. În ceea ce privește modul ales pentru iluminarea operelor, ea consideră că s-a inspirat chiar de la Brâncuși: „Am dorit prin aceasta să dirijăm privirea vizitatorului spre fiecare operă, pentru ca vizitatorul să nu fie perturbat de alte mișcări și să se poată concentra. De altminteri, am preluat această metodă chiar de la Brâncuși, care, atunci când își fotografia lucrările, prefera noaptea, le ilumina cu o lampă, cu un reflector sau chiar cu o lumânare. În felul acesta, le punea în valoare, obligând privirea să meargă dincolo de aparență, să caute misterul în fiecare formă […] Dacă nu am fi urmat această cale sugerată chiar de Brâncuși, operele s-ar fi prezentat ca într-o galerie în care fiecare ar fi recunoscut o lucrare sau două, bucuros că o vede în realitate, dar n-ar fi trăit nici o emoție. Am dorit ca această expoziție să creeze emoții, să transporte imaginația și să invite vizitatorul la reflecție, la meditație” (vezi Anda Cocea, în „Dilema veche”, 30 nov. 2023).
Având în vedere controversele pe marginea acestui subiect, vom lăsa libertate vizitatorilor să se pronunțe cum ar fi fost mai bine: cu mai multă sau cu mai puțină lumină în expoziție.
Personal, am găsit remarcabilă organizarea acestui eveniment de anvergură, care mi-a dat din nou prilejul de a viziona în mod direct operele lui Brâncuși, sesizând nemijlocit senzațiile de puritate, noblețe, frumusețe și de elevație intelectuală și spirituală pe care acestea le degajă.
Sorin Buliga
