Auzeam, deunăzi, din partea specialiştilor, că limba română are cele mai multe şi mai bogate sinonime pentru substantivele ori adjectivele ce denumesc/definesc comportamente sau aspecte negative ale personalităţii umane.
Un spiritual consătean de-al meu, trecut la cele veşnice acum aproape şase ani – Vasile Blendea, altfel hâtru şi de un optimism incurabil, zicea că nărodul ar fi egal cu trei proşti. Mare iubitor de natură şi cu fire poetică, el a mai prins vremurile în care prin păduricile Leleştilor ori Arcanilor şoferii dădeau de căprioare, noaptea, pe şoseaua ce duce dinspre Târgu Jiu spre Peştişani şi Tismana. De ce n-or mai fi şi acum ? O explicaţie simplistă ar fi că şi în Munţii Vâlcanului s-au împuţinat. Poţi să urci şi până la Nedeuţa fără să dai de vreuna măcar. Tăietorii de păduri şi vânatul fără oprelişte – etică şi legală – le-au împuţinat.
Altfel, nicicând toamna nu fu mai frumoasă ca acuma. Ne lipsesc, faţă de alte vremi, pădurile şi nu numai căprioarele. În curând vor dispărea şi râurile. Mai toate vor ajunge precum Sohodolul, râu ce are scuza că traversează o zonă carstică. Şi iese la suprafaţă mai la vale. Dacă mai iese.
Înainte de ‘89 se glumea pe seama miliţienilor şi ştabilor că au mintea odihnită. Tare mi-e teamă că şi actualii parlamentari, din ultimii 20 de ani, sunt cam în aceeaşi situaţie. Nu-şi pierd vremea cu intervenţii parlamentare. Chiulesc precum campionul Crin Antonescu. De iniţiative legislative sănătoase nici nu poate fi vorba. Iar legile necesare se lasă aşteptate. Ba boicotează şedinţele, ba dorm în alea la care participă. Sunt treziţi doar când e cazul să voteze. Şi se iau după un lider naşpa, cum a fost cazul liderului portocaliu din Camera Deputaţilor. Cel care le-a indicat greşit, cu deştu’, exact ce nu trebuia. Că a fost nevoie să returneze Zeus legea, portocaliii nefiind de acord cu ce se votase. Mai astă iarnă ascultam un dialog dumnezeiesc cu un fost deţinut politic. De loc din Negoieştii Băii de Aramă. Arestat la 16 ani, odată cu lotul de legionari ascunşi în munţi de frica securităţii comuniştilor. Scăpat de Aiud, prin ‘64, odată cu tatăl lui, şeful grupului, avusese parte de domiciliu forţat prin Banat. Unde trăieşte şi-acum, uitându-se cum gardianul lui, care-l schingiuia, ca un torţionar ce era, doarme în Parlamentul ţării. E normal ca respectivul senator să aibă imunitate, la fel ca prăduitorul pădurilor din Harghita, Covasna şi chiar din Gorj – imberbul senator UDMR Attila Verestoy.
Aşa că, la anu’, ar fi cazul să se primenească nu numai clasa politică ci şi Parlamentul României. Altfel, nu ne mai scapă de necazuri nici Dumnezeu. În fond, cu toţii, alegătorii de ieri şi de azi ne merităm soarta. Să nu-i lăsăm să fure ei – portocaliii – cât putem vota noi. Ştiut fiind că buletinele de vot neexprimate se contrafac cel mai uşor.
P.S. Faptul că recensământul se încheie pe 31 octombrie, aparent, nu are nicio legătură cu încheierea misiunii NATO în Libia. Nu se va mai muri en-gors în ţara decedatului, în condiţii suspecte, Muammar Gaddafi. În schimb, în România regimului Băsescu-Boc, şi a FMI, totul e posibil. Cu sărăcia tot mai înfloritoare şi subfinanţarea sănătăţii vor prospera doar preoţii evazionişti. Vestea tristă o ştiţi: Gaddafi nu mai este. Vestea proastă ar fi că Traian Băsescu trăieşte bine – ca veritabil pericol al democraţiei româneşti. Mai mult, din hărţuiala cu poliţia n-a păţit şi n-a ieşit nimic. Părţile s-au împăcat.
Ion Predoşanu
