Eveniment editorial – Constantin Şişiroi despre „Istoria Spitalului Târgu-Jiu”

Constantin Şişiroi, doctor în ştiinţe medicale şi cadru didactic al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, revine în spaţiul editorial gorjean cu o carte a cărei valoare e indiscutabilă. Importantul gest publicistic stă sub semnul istoriei: „Din istoria Spitalului Târgu-Jiu, jud. Gorj. De la origini până în prezent. Din istoria specialităţilor chirurgicale: ortopedia şi traumatologia” şi a apărut la editura Conphys din Râmnicu Vâlcea, zilele acestea.

Prof.univ.dr. Gheorghe Gămăneci, tot de la U.„C.B.” Târgu-Jiu, o consideră „o contribuţie valoroasă la cunoaşterea trecutului, a activităţii unor oameni care se constituie puncte de reper în practica medicală gorjeană şi care au slujit-o cu credinţă, competenţă, pasiune şi generozitate”. Întreprinderea este totodată „o împlinire a unei datorii morale şi de recunoaştere, un îndemn şi testament pentru redimensionarea unui viitor mai bine aşezat al vieţii medicale din judeţul Gorj, sănătatea fiind temelia pe care se zideşte fericirea omului”.
Ca şi colegul meu de generaţie, de la U.„C.B.” Târgu Jiu, evidenţiez, la rându-mi, rigoarea ştiinţifică punctuală, bogăţia documentării, inclusiv a celei iconografice, descrierea intelectual-sensibilă a unor evenimente din trecut, dar mai ales din prezent, lucrarea constituindu-se simultan în corpus informativ şi paradigmă formativă, cu valenţe emergente localismului creator, patriotismului profesional. Dintr-o emoţionantă „Motivaţie”, autorul, eminent doctor în ştiinţe medicale, ne avertizează, cu un reţinut dar evident patetism că a purces, şi la finalizarea acestei întreprinderi, pentru a „a nu se stinge ceva din trecut”. „Cunoaşterea trecutului este ceva inevitabil”. Doctorul Constantin Şişiroi are o viziune clasică asupra istoriei, pe care o priveşte ca pe o retrospectivă filozofică, ca pe o „artă plină de interes şi de pilde din experienţele generaţiilor de altădată”. Şi, cum prezentul este doar un punct din timpul nesfârşit, iată-mă, şi pe mine, cronicarul, anunţând acest eveniment editorial remarcabil. Ca onest om de ştiinţă, istoricul constată faptele, le analizează şi face legătura dintre ele, întrucât – subliniez încă un principiu axiologic pe care se bazează domnul C.Şişiroi – „singurul progres care influenţează viitorul este şi cel care vine din urmă”. Subscriu şi celuilalt principiu, cel ontologic, conform căruia „toţi cei care au săvârşit ceva în viaţă sunt demni de slăvire” şi pot fi modele de urmat de către urmaşi. Platonician, în substrat, autorul „Istoriei…” sesizează că istoria scrisă şi nemurirea sunt izomorfe, complementare, aproape sinonime. Impresionantul volum reprezintă o încununare a unui efort integrativ, redundant, nobil şi altruist. Experienţa, retorica frazei, reflecţia asupra aspectelor reînviate de sub colbul vremii. O galerie de personaje, legendare deja, revine în partea de dincoace de oglindă, tutelare, exemplare; ni se recomandă, încă o dată, activi, stranii prin spaţiul lor de sacrificiu: Dimitrie Culcer, Nicolae Hasnaş, Corneliu Adameşteanu, Florin Brădişteanu, Gh. Virgil Niculescu. Paginile sunt ilustrate cu fotografii: portrete şi de grup. Ba îmi întâlnesc, în rama lor luminoasă şi foşti colegi de liceu: Florin Mergea, Creola Enoiu, Gheorghe Stanciu, Mircea Nimară, Grigore Udrescu, Ana Băleanu. La pagina 54, mă întâmpină doctorul şi poetul Radu Cârstoiu. Mult mai aplicată, secţiunea dedicată secţiei de Ortopedie şi Traumatologie îl are – cum se şi cuvine – în centrul coagulator, omogenizant, pe doctorul Constantin Şişiroi, totodată cercetător ştiinţific prodigios. Dar să nu plusez acum, întrucât voi reveni.
Ion Popescu-Brădiceni