Emoţii promoţionale

În aceste zile de sfârşit de iunie şi încă vreo două săptămâni de zile după aceea, generaţia următoare trăieşte sub semnul emoţiilor. Pasul către viaţă şi viitor se face pe porţile şcolii şi numai după ce se încheie examenul de maturitate.

În aceste zile tinerii gorjului sunt şi ei prezenţi în faţa încercării de maximă încordare a bacalaureatului. Concomitent datorită dezvoltării sistemului de învăţământ românesc, tineri şi bătrâni laolaltă cu aceeaşi plajă de responsabilitate se întâlnesc cu emoţii la examenele de admitere sau la licenţe. După aceea facă-se voia lui Daniel Funeriu care şi-a dorit o reformă în învăţământ după pofta şi inspiraţia lui Traian Băsescu cel care ne tot îndeamnă spre şcolile de artă şi meserii. La drept vorbind şcoala românească a fost şi rămâne un rezervor inepuizabil pentru înnobilarea falangelor de înţelepţi ai lumii pentru că absolvenţii învăţământului superior românesc sunt la mare căutare pe tot locul. Degeaba spune Băsescu că avem prea mulţi proşti cu diplomă, degeaba face restructurări peste restructurări, degeaba trimite acasă eşaloare întregi de angajaţi pentru că românii nu vor putea fi îndobitociţi niciodată iar proştii pe care îi visează actuala putere, buni doar pentru exerciţiul de vot nu se vor înmulţi în România pentru că neamul acesta are un orgoliu al lui. Dacă privim istoria noastră ancestrală am putea spune că nicio armată de ocupaţie n-a adus pe aceste teritorii numai valori ci şi eternii şi imprevizibilii paria, mulţi dintre ei cu inteligenţă peste medie. Din aceste temperamente dificile aparţinând diverselor naţii care au trecut peste actualul pământ românesc nu se putea forma un popor de proşti, uşor de condus şi de manipulat. Tocmai de aceea în aceste zile emoţiile sunt promoţionale, pentru că se găsesc la tot pasul şi la toate vârstele. Graţie emotivităţii cei care stau cu cartea în mână visează cel puţin o clipă să devină şi ei cineva, şi atunci se produce minunea, oamenii fac saltul spre altă calitate a vieţii. Desigur, beneficiile materiale sunt cele ale unei ţări sărace, aduse în sapă de lemn de conducători nepricepuţi, pentru care fiecare om cu carte reprezintă un mare pericol. Actuala politică este în agonie şi nu o mai poate salva nimeni tocmai pentru faptul că au ignorat ştiinţa de carte a unei naţiuni suficient de dotate ca să se scuture de apăsarea dictaturilor.

Notă: În peisajul siglelor politice au rămas trandafirii, laleaua şi săgeţile, iar Traian Băsescu se teme ca în Parlament să nu apară odată cu regionalizarea siglelor cum sunt: ochiul, Soarele, balanţa sau vulturul. Aceasta ar încurca tare mult ideea simplificării României până la zero. Cu toate acestea aş invita guvernul Boc să mai dea încă o dată bacalaureatul, pentru că are o restanţă la iubirea de neam şi la credinţa în bunul Dumezeu. Românii ştiu că ei, guvernanţii au jurat sperjur cu mâna pe biblie. Cel puţin pentru generaţia următoare.

Constantin Bunilă