Considerăm că nu se putea încheia mai frumos dialogul cu aceşti doi tineri minunaţi pe care i-am cunoscut la Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, deoarece dialogul cu tinerii este mai deosebit şi nu seamănă cu orice dialog obişnuit, fiind o stare de viaţă, o participare a inimii, o punere în mişcare a întregii lumi sufleteşti pe care le oferă dezinvoltura limbajului bazat pe dialog! Poate nu întâmplător, La Rochefoucauld spunea că: ,,Tinereţea este o beţie necontenită: este febra raţiunii”, iar, marele Albert Einstein, în lucrarea intitulată: «Cum văd eu lumea», punea această întrebare abracadabrantă şi cu un răspuns tulburător: ,,Eşti tânăr şi prost? Nu te necăji, tinereţea trece!”, ca un fel de butaforie care îndeamnă la o meditaţie profundă ce poate să semnifice faptul că adevărul se poate şi învăţa, cum, de altfel, se învaţă şi dialogul rugăciunii, mai ales că învățătura aceasta e conținută într-o prefacere graduală a personalităţii noastre, în vederea creşterii capacităţii de a-l întâlni pe cel care acceptă prescripţiile dialogului! Tinerii dintotdeauna, dar, mai ales cei de astăzi, au nevoie de o dragoste necondiţionată, de un spaţiu fizic şi emoţional, de prieteni, de tradiţie, de limite posibile şi imposibile prin care să devină responsabili şi să înveţe să trăiască în comunitate şi în societate pentru a descoperi disponibilitatea celor adulţi. E ca un fel de recunoaştere înăuntrul nostru, vie şi nu pur şi simplu intelectuală, a personalităţii tinerilor şi a spaţiului moral pe care ei îl cuceresc zi de zi şi pas cu pas! Adolescenţii şi tinerii deţin un simţ total diferit al timpului, în contextul unor asimetrii care complică foarte mult lucrurile, dat fiind faptul că pentru un părinte, criza de dezvoltare a vârstei de mijloc izvorăşte din însăşi observarea faptului că timpul curge foarte repede, pe când în cazul tânărului se precipită un fel de mirare faţă de nevoia de a se pregăti, de a se deschide către un viitor nedefinit în care timpul trece foarte repede pentru cel care aleargă neobosit, dar, trece exagerat de încet pentru cel care face educaţie! De cele mai multe ori, tinerii întâmpină dificultăți în verificarea acurateții și a corectitudinii informațiilor, au nevoie să fie pregătiţi mai temeinic pentru a naviga în peisajul media și mai ales pentru a participa la un dialog constructiv. Din păcate, tinerii sunt slab reprezentaţi în procesul de luare a deciziilor care-i afectează, deşi implicarea lor în democraţie este vitală şi trebuie judecată ca atare! Ei au nevoie de spaţii fizice în comunităţile lor, pentru sprijinirea dezvoltării lor personale, culturale şi politice, având în atenţie asigurarea că tinerii au abilitatea de a recunoaște și de a raporta în mod repetat știrile false, uneori fără să verifice acurateţea surselor de ştiri folosite în mod obişnuit! Demnă de subliniat devine asigurarea că tinerii au abilitatea să recunoască şi să raporteze discursurile instigatoare la ură şi la discriminarea din mediul online şi offline, că se pot angaja într-un dialog respectuos, tolerant şi non-violent online şi offline, asigurarea unui acces la informaţii uşor de înţeles şi acroşante pentru tineri, cu informaţii care să respecte codurile de etică şi standardele de calitate, în situaţiile în care toți cei implicați în educația și formarea tinerilor deţin competențe media şi digitale, când ele reprezintă surse de informații de încredere pentru o anumită carieră profesională! Şi mereu mă gândesc la una dintre pildele lui Solomon care ne îndeamnă să înţelegem că: «Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteață, omului tânăr cunoștință și bună cugetare», trebuie să nu trecem peste faptul că un mare număr de tineri din ţara noastră şi chiar din toată Europa îşi exprimă îngrijorarea faţă de prevalenţa aspectelor legate de sănătatea mentală, cum ar fi stresul intens, anxietatea, depresia şi alte boli mentale care pentru adulţi trădează frica de moarte, cu deosebirea că tinerii subliniază presiunea socială imensă cu care se confruntă în prezent! În felul acesta, ei îşi exprimă nevoia pentru unele prevederi mai bune şi mai eficiente în domeniul sănătăţii mentale! Societatea actuală trebuie să acţioneze împotriva schimbărilor climatice şi a ameninţărilor de mediu în creştere, dar, ea nu poate rezolva o problemă pe care nu vrea s-o recunoască, acesta fiind motivul pentru care toţioamenii, dar, mai ales tinerii, trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru impactul asupra vieţii viitoarelor generaţii! Pentru că o viitoare generaţie este reprezentată şi de către studenta Maria Iordache, ca şi de către studentul Valentin Daniel Cornescu, cei care constituie interlocutorii acestui dialog interesant şi plin de gânduri şi de idei specific generaţiei de tineri de astăzi:
,,Dumnezeu este cel care ne pedepsește sau ne mustră părintește”!
-Rep. Maria, pentru că ne-ai vorbit despre etica aceasta a conduitei unui tânăr, despre morală, aș vrea să explici prin cuvintele tale frumoase și alese, care crezi că este deosebirea dintre morala laică, morala omului care trăiește într-o lume secularizată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, morala omului care Îl iubește pe Dumnezeu, morala omului care se cultivă și își înnobilează sufletul său prin învățătura lui Dumnezeu?
-M.I. Desigur, cred că acestea două, nu se bat cap în cap, ba, chiar merg foarte bine una cu alta! Cred că morala lui Dumnezeu este poate pentru un om laic mai greu de înţeles, iar, ea poate fi mai pretențioasă și mai exigentă, doar că, pentru cineva care se duce la biserică și Îl iubește pe Dumnezeu, morala Sa este mult mai înaltă, nu știu, mai logică, mai însufleţitoare, de ce nu, chiar mai profundă!
-Rep. Totuși, există o deosebire între logica omului laic și logica lui Dumnezeu, care este deasupra logicii omenești!
-M.I. Desigur, Dumnezeu este cel care ne pedepsește sau ne mustră părintește, așa cum a spus colegul meu, atunci când greşim, iar din punct de vedere laic, poate chiar conștiința noastră, sau, de ce nu, depinde de gravitatea faptului, poate chiar autoritățile statului sunt cele care ne pedepsesc. Cred că în aceasta constă diferența!
-Rep. Bine, în societate este domnia legii, hai să zicem, dar, de multe ori…!
-M.I. Da, da!
-Rep. A legii pe care o stabilesc instituțiile de bază ale statului de drept, dar, totuși, morala lui Dumnezeu este aceea pe care noi ne-o asumăm ca oameni. Morala laică nu este asumată întotdeauna de către oameni. Ai observat acest lucru! Oamenii nu sunt întotdeauna ascultători față de ceea ce impune legea lumească. Dar, de foarte multe ori sunt ascultători față de legea divină! Valentin, te rog să ne spui în continuare, care crezi că sunt cele mai frumoase cursuri și cele mai acroșante, pe care le iubești cel mai mult și chiar profesorii de la teologie care te-au încântat foarte mult?
-V.D.C. Domnule profesor, încă din Seminarul Teologic, am beneficiat prin binecuvântarea pe care Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit ne-a arătat-o, de profesori cu o înaltă pregătire teologică. La fel și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova beneficiem de profesori de înaltă clasă academică, profesori foarte bine pregătiți, aș putea spune, care ne insuflă duhul acesta al dragostei creștine. Eu, personal, am fost aplecat încă de mic, dintotdeauna,pot spune, de studiul istoriei. Mi-a plăcut foarte mult istoria! În Seminarul Teologic Ortodox am avut parte de un părinte profesor, părintele profesor Sperlea Cristian, care ne-a predat Istoria Bisericii Ortodoxe Române și Istoria Bisericii Universale, un părinte profesor foarte, foarte bine pregătit, iar în Facultatea de Teologie, de asemenea, la disciplina Istoria Bisericii Universale și Istoria Bizanțului. Am beneficiat din nou de un părinte profesor foarte bine pregătit, părintele Marin Cojoc, cel care, împreună cu părintele Cristian Sperlea , prin dragostea pe care dumnealor o au față de aceste frumoase materii, de istoria Bisericii Universale și de istoria Bizanțului, ne-au insuflat-o și nouă, tinerilor învățăcei și eu personal, m-am îndrăgostit, cu ghilimelele de rigoare, iremediabil de aceste două frumoase materii, pentru că spunea un, un istoric că: «Cel ce nu cunoaște istoria, riscă să o repete!».
-Rep. Nicolae Iorga, sigur că da! Dragă Valentin, ne apropiem puțin de încheierea discuției noastre, de aceea, aș dori să aflu de la tine, cum vei îmbrăca veșmântul preoțesc sau cum te vei simți în acest veșmânt preoțesc, iar, după aceea, cum te vei înveșmânta în roba de jurist?
-V.D.C. Am vorbit, domnule profesor, la începutul dialogului nostru, despre dreptate și că Dumnezeu este Dreptate! În ambele ipostaze o să fiu pus în situaţia de a vorbi, de a predica oamenilor dreptatea. În reverenda preoțească, în veșmântul preoțesc, o să fiu pus în postura de a vorbi oamenilor despre dreptatea lui Dumnezeu, despre cât de drept este Dumnezeu și despre frumusețea cu care Dumnezeu a zidit lumea aceasta în care noi ne aflăm. Iar, bineînteles, dacă Dumnezeu va rândui, că toate merg după Planul Său, să îmbrac și roba de jurist, cred că şi acolo, voi avea în minte și în inimă pe Dumnezeu, voi avea în inimă învățăturile pe care le-am dobândit, atât în Facultatea de Teologie, cât și în Facultatea de Drept! Cu siguranță, voi încerca să le expun celor ce mă vor asculta dreptatea în plinătatea ei, dar dreptatea care vine de la Dumnezeu, pentru că sunt conștient și cred foarte tare că cei care fac legile într-o țară, că vine vorba de țara noastră sau că vine vorba de altă țară, trebuie să aibă în minte, întâi și întâi, dreptatea lui Dumnezeu și moralitatea aceasta creștină pe care noi, ca popor o trăim, zic eu de două mii de ani încoace!
,,Şi frumusețea cu care Dumnezeu a zidit lumea aceasta în care noi ne aflăm”!
-Rep. Maria, te rog să ne spui în încheierea discuției noastre, ce proiecte ai pentru viitorul tău de om al mass-media și ce îți dorești cel mai mult în acest climat al comunicării între oameni?
-M.I. Sincer, îmi doresc să pot să ajung un purtător de cuvânt foarte bun, îmi doresc să reușesc să le comunic oamenilor cât mai eficient, cât mai clar, cât mai potrivit…
-Rep. Și cât mai corect din punct de vedere gramatical!
-M.I. Da, asta în primul rând! Nici nu se pune problema! Sunt mulți oameni care derutează prin informațiile lor sau nu transmit chiar așa cum ar trebui, ceea ce ar trebui și de aceea îmi doresc să fiu cât mai bună în meseria asta, de ce nu, chiar cea mai bună!
-Rep. Sunt convins că vei fi cea mai bună! Dragă Valentin, te rog să ne spui în încheierea dialogului nostru, ce proiecte ai în minte și în suflet, pentru viitorii ani?
-V.D.C. Pentru viitorii ani, îmi doresc să-mi desăvârșesc, în primul rând pregătirea academică, prin continuarea studiilor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, printr-un masterat al acestei facultăți și de asemenea, dorința mea este de a urma un masterat la Școala Națională de Științe Politice și Administrație din București, ca prin aceste studii pe care le voi face în continuare, de ce nu, și un doctorat am în minte, ca prin aceste studii pe care le voi face în continuare să-mi desăvârșesc, așa cum am mai spus, pregătirea academică și să pot ieși în societate, să mă pun în slujba oamenilor și a lui Dumnezeu, pentru că doar iubindu-ne și ajutându-ne unii cu alții, cred că această societate va prospera și vom ajunge acolo unde trebuie să fim, adică, împăcați și cu Dumnezeu și cu aproapele nostru!
-Rep. Foarte frumos ai spus Valentin!…Maria, parcă mai vrei să spui ceva!
-M.I. Să vă spun că şi eu vă mulțumesc foarte frumos pentru acest interviu cu noi, într-adevăr a fost ceva neașteptat și m-am bucurat foarte mult! Am zis: «Wow!», am șansa ca să fiu citită, tocmai acolo unde îi citesc şi eu pe alții! Am considerat că este o onoare și desigur, abia aștept să pot să vă vorbesc în calitate de purtător de cuvânt!
-Rep. Îți doresc mult succes și Dumnezeu să te ajute să realizezi tot ceea ce îți dorești în viață! Dragă Valentin, îți mulțumesc și m-ai surprins în modul cel mai plăcut prin logosul tău, prin calitatea mesajului transmis! Ce vrei să spui în încheiere?
-V.D.C. Domnule profesor, țin în primul rând să vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o, de a mă afla alături de dumneavoastră! Aş vrea să le spun, atât tinerilor ca noi, cât și celor de alte vârste, pentru că frumos spunea Preafericitul Părinte Patriarh că nu există tineri și bătrâni, ci, tineri de mai multe vârste, deci, pot să le spun să aibă încredere în Dumnezeu, să aibă încredere în noi, tinerii, că noi suntem, pot să spun, de acum încolo, cei care vom duce această societate înainte și sper că o s-o ducem acolo unde poate astăzi nu se află, dar unde cu siguranță, ne dorim cu ardoare să fie în viitor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
