Într-o discuţie avută cu ceva timp în urmă cu domnul avocat Nicolae Bădiţa, poate cel mai valoros avocat al Gorjului în momentul de faţă, pe care îmi place să-l gratulez, pe bună dreptate, cu termenul de «domnul Decan», şi în acest caz, îl rog să mă scuze şi să nu se supere pe mine domnul decan Costi Groza, pentru că e doar părerea mea şi mi-o menţin cu suficiente argumente pentru a susţine acest lucru, deci, într-o discuţie purtată şi dusă până dincolo de preocupările juridice ale unui om însetat de cultură, domnul avocat Nicolae Bădiţa a ţinut foarte mult să vorbim despre tema conflictului dintre generaţii, dovedind că este un om cu o cultură copleşitoare, un spirit rafinat care fascinează prin pasiunea cu care abordează diferite subiecte desprinse din viaţa societăţii de azi, ca şi a societăţii din toate timpurile! Aşa cum susţinea domnia sa, ca un veritabil sociolog sui-generis, în primul rând, tinerii tuturor generaţiilor au avut întotdeauna tendinţa să iasă în evidenţă prin vestimentaţie, vocabular, muzică, prin pasiuni şi preocupări specifice vârstei juneţii, mai ales că în toate timpurile, comportamentul tinerilor a fost criticat şi comentat în diferite moduri favorabile sau mai puţin favorabile, situându-se de o parte a baricadei, tinerii, iubiţi sau blamaţi, sufocaţi de conformism, cerându-şi adesea prea devreme şi cu vehemenţă dreptul de a fi trataţi ca «oameni în toată firea», persoane cu drept de vot în ceea ce priveşte viaţa lor social-politică şi culturală. Însă, de cealaltă parte a baricadei erau părinţii, bunicii, rudele sau profesorii, împărtăşindu-şi experienţele de viaţă, dorindu-i perfecţi dintr-o dată şi având un comportament fără reproş! Aş putea spune că întotdeauna au existat astfel de mari deosebiri convertite chiar în conflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau modele educaţionale.
,,Viaţa noastră nu depinde de conflicte. Dar ceea ce facem în aceste conflicte marchează o diferenţă”! (Thomas Crum)
Ca să abordăm problema la modul metodic, am ajuns la un acord cu domnul avocat Nicolae Bădiţa că termenul de «conflict» provine de la verbul latinesc «confligo-confligere care înseamnă «a se lupta», «a se bate între», cu toate că multe dicţionare definesc «conflictul» prin termeni similari violenţei, o evidentă disensiune, fricţiune, o dispută, o ceartă, un scandal, o luptă şi chiar un război! Să nu uităm faptul că o abordare a conflictului, prezentă îndeosebi la începuturile cronologice ale cercetării acestei problematici extrem de complexe, resimte influenţa încrederii generale în caracterul competitiv, uşor violent, adversativ şi de tip căştig-pierdere, chiar dacă sociologi consacraţi au apreciat că în ultimă instanţă, conflictul este o luptă între valori, prin revendicări de statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, de a leza sau chiar de a elimina rivalii! Cu timpul, conflictul a început să-şi lărgească semnificativ sfera de abordare, ca şi conţinutul semantic, incluzând şi ideea de interdependenţă, colaborare, câştig pentru câştig, alături de conotaţia antagonică. Desigur, conflictul este o situaţie extremă în care oamenii interdependenţi prezintă diferenţe în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor şi a intereselor lor individuale, care de multe ori interferează în procesul de îndeplinire a scopurilor urmărite. În esenţă, termenul de «conflict» înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părți aflate în dispută aprinsă pentru atingerea unui scop! Nu intrăm în amănunte privitoare la faptul că un conflict poate fi sau nu poate fi violent, că, aşa cum se observă şi în zilele noastre, conflictul armat dintre state poate degenera în război, însă, conflictul dinamic introduce în discuție şi dinamica socială, având ca principală caracteristică instabilitatea rezultată din schimbările neprevăzute în evoluţia societăţii. Din acest motiv, previziuni certe în sistemele sociale sunt greu de realizat şi se leagă de aspecte intergeneraţionale, chiar dacă, în principiu, se poate prezice cu exactitate o stare a sistemului în viitor. Am spus că o abordare metodologică impune o explicaţie legată şi de elementele conflictului, deci, părţile aflate în conflict, iar, «partea» este o expresie comportamentală, o unitate de comportare atitudinală, o mulțime sau un tip de organizație care este capabilă să-și asume un număr de poziții diferite într-un timp și într-o anumită limită. Un aspect extrem de evident şi de vizibil este spațiul de comportare, adică, poziția pe care o poate avea o unitate de comportare care este definită prin coordonate variabile care trebuie să fie continue și măsurabile. De multe ori, apar oscilații ale acestor coordonate care sunt teoretic infinite, pentru că în practică, mișcările sunt limitate, deoarece setul potențialelor mișcări este limitat de existența legilor! Într-o astfel de situaţie, limita posibilităților de mișcare a unei anumite unități comportamentale definește limitările pozițiilor pe care le poate ocupa în timp o anumită parte, acestea fiind impuse prin restricții variate: fizice, psihologice, culturale, religioase, legale, financiare sau de altă natură! Dacă analizăm un comportament normal al unei unități comportamentale, acesta se regăseşte în unitățile ce urmăresc să ocupe ele mai mai bune poziții, aşa cum se întâmplă într-un teatru de război, pentru a asuma și o limită comportamentală cât mai mare. O latură anticipativă a conflictului este competiția, care poate fi definită într-un sens mai larg și este acceptată ca fiind o incompatibilitate mutuală între pozițiile potențiale ale unor unități comportamentale diferenţiate prin caracteristici definitorii. Despre două poziții se poate spune că sunt incompatibile mutual, atunci când fiecare poziţie o exclude pe cealaltă și când realizarea uneia face imposibilă realizarea celeilalte! Totuşi, merită subliniat faptul că toate conflictele implică într-un fel sau altul o competiție, dar competițiile pot exista și fără conflicte!
,,Fii deschis la conştientizarea faptului că cine ai fost înainte şi cine eşti acum sunt două persoane diferite…”! (Stephen Richards)
Ca să aprofundăm tema discuţiei, conflictul poate fi definit ca o situație de competiție în care părțile sunt conștiente de potențialele incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o poziție care este incompatibilă cu dorințele celorlalți actori implicaţi, iar, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor diferite, cu dorințe incompatibile care să intre în anumite schimburi fizice, spirituale, etno-culturale sau sentimentale! Unii comentatori şi autori de carte consideră că putem defini conflictul ca pe un fenomen social contextual, determinat de ciocnirea dintre interesele, conceptele şi nevoile unor persoane sau grupuri de persoane, atunci când acestea intră în contact şi au obiective diferite sau aparent diferite! Dacă ne referim la etapele conflictului, în primul rând, avem în vedere dezacordul sau neînțelegerea care apare ca urmare a diferențelor asupra unor valori sintetizate în cultură, precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra partenerilor de interacțiune, ca să nu mai vorbim şi despre interesele economice, politice, sociale diferite ale celor care intră în contact direct! În cel de-al doilea rând, etapa confruntării apare pe fondul unor deosebiri de idei care motivează actorii din confruntare în a susține o anumită concepţie contrară cu a celorlalți actori sociali! Trăsătura caracteristică acestei etape este tensiunea crescută a interacțiunilor, iar, sociologii insistă cu deosebire pe această etapă, deoarece în acest moment apare nevoia unei soluții raționale şi chiar negociate, mai ales că modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii părţilor. E important pentru liderii mondiali care trebuie să fie atenţi la acest aspect, deoarece escaladarea conflictului sau soluţionarea conflictului se hotărăsc în această etapă. Ca să luăm spre analiză şi partea cea mai puţin agreată a conflictului, să spunem că în acest moment, escaladarea tensiunii dintre părțile care se confruntă este maximă, iar, posibilitatea apariției conflictului violent este deosebit de mare, mai ales că un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor protagoniştilor, când indivizii tind să-și suspende discursul paşnic și acțiunea rațională, înlocuindu-le cu acțiuni iraționale şi chiar violente. Când zeul războiului nu mai tronează, dezescaladarea conflictului și soluţionarea acestuia sunt ca două etape convergente şi ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și cooperare intermediate de soluțiile raționale acceptate de către părţi! Sub aspect sociologic, să mai spunem că întotdeauna conflictul reprezintă o opoziție între indivizi care se percep ca fiind foarte diferiţi, opoziţie care poate îmbrăca forma unei lupte între indivizi, grupuri de indivizi, clase şi categorii sociale, având ca efect disfuncții în interacțiunea socială. Putem avea diferite exemple de conflicte sub aspect psiho-sociologic: conflict intrapersonal, conflict interpersonal, conflict de grup, conflict organizaţional şi conflictul între generaţii, până la conflicte internaționale, conflicte sociale, conflictele tehnico-industriale, informaţionale, cibernetice, revolte şi revoluții! Ca să facem pasul spre tema conflictului dintre generaţii, să spunem că generaţia, după DEX, constituie totalitatea oamenilor dintr-o comunitate socială dată, persoane care sunt cam de aceeași vârstă, pentru a vorbi despre oameni care continuă să trăiască din generație în generație, din tată în fiu, de la o epocă la alta, până la noi, pentru a determina o perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului! În discuţia interesantă cu domnul avocat Nicolae Bădiţa, am căutat un răspuns la situaţiile des întâlnite în sălile de judecată, legate de modul cum se manifestă conflictul între generaţii sub aspect juridic, pentru a vedea şi modul cum se manifestă el, pentru a concluziona, în această primă abordare a problemei, asupra faptului că în ziua de astăzi, conflictul între generaţii este mai pronunţat şi mai devastator ca niciodată şi are loc zi de zi şi ceas de ceas între părinţi şi copii, în special adolescenţi şi tineri! La baza unor astfel de relaţii tensionate stau resursele limitate de timp, dar şi o comunicare defectuoasă, precum şi schimbările de principii, de mentalităţi sau de modele culturale care se întâlnesc în societate şi pe care părinţii nu reuşesc, de cele mai multe ori, să le înţeleagă pentru a se adapta la ele, pentru educaţia copiilor şi a tinerilor pe care i-a uitat şcoala! (VA URMA)
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
