Îmi aduc bine aminte că Germania are grijă nu numai de germanii de acasă, dar şi de etnicii germani de pretutindeni. Fără a-şi uita germanii decedaţi pe alte coclauri. În vremea cancelarului Gerhard Schroder, prin judeţul Cluj s-au descoperit rămăşiţele pământeşti ale tatălui său. Alţi militari nemţi, căzuţi pe teritorii străine fuseseră demult recuperaţi. Cazul întârziat al descoperirii tatălui Cancelarului Schroder fusese o excepţie!
Pe la noi, asemenea practici sunt neîntâlnite. S-a făcut o celulă de criză acum, în cazul românilor sechestraţi de teroriştii din Alger. Dar de ce nu se ocupă societatea de cazurile în care mor oamenii cu zile acasă, ba de inaniţie, ba de boli crunte şi lipsa asistenţei sanitare ori copiii în incendii.
Se presupune că ar exista în România aproape 500.000 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi în bejenie, prin hale străinătăţuri. Şi n-au plecat de prea mult bine, dimpotrivă! O vorbă/zicală neaoşă de pe la noi, de prin Gorj, zice cam aşa: „Viaţa este prin străini ca desculţ prin mărăcini”.
Revenind la copiii rămaşi acasă cei mai mulţi – în supravegherea unor bunici, majoritatea bătrâni şi, foarte adesea, ei înşişi fără putere şi fără ajutor. De aceia se petrec tot felul de incendii în care victimele sigure sunt copiii. Dar neputinţele bunicilor bătrâni cine le vindecă?
Căci ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolaescu, om cu niscaiva experienţă în domeniu, întrucât a mai deţinut acest portofoliu, are doar proiecte. Face declaraţii, apoi şi le retrage de parcă ar fi fost luat prin surprindere. Mie, unul, mi-a plăcut pe vremea când critica din opoziţie. Clar şi concret. Oare de ce n-o fi gândit acele necesare proiecte din domeniul Sănătăţii încă de pe atunci? Ori măcar pe timpul Cabinetului Ponta 1!
Cu lipsa aceasta de respect faţă de cetăţenii României, iată că suntem – ca popor – din ce în ce mai puţini ca număr. Doar la statisticile electorale ale Institutului Naţional de Statistică – scoase de la naftalină numai atunci când este nevoie de a se invalida un referendum, ca vara trecută – se umflă numărul populaţiei României.
Din păcate, ne împuţinăm tot mai mult ca naţie şi INS nu-i capabil, nici după doi ani de la recensământ, să anunţe cifra exactă, a poporului şi a cetăţenilor cu drept de vot. De unde se poate trage concluzia că acea conducerea a INS – pusă de PDL – a avut, ca intenţie, cunoaşterea listelor cu CNP-urile alegătorilor. Numai faptul că de la gestul total dictatorial al preşedintelui de atunci, Traian Băsescu, când l-a jignit şi acuzat aiurea pe Dr. Raed Arafat, după care a ieşit lumea-n stradă. Urmând căderea, pe rând, a marionetelor Boc şi MeReU.
Nemaifiind la guvernare, portocaliii nu s-au mai putut folosi de CNP-uri şi de rezultatele regizatului recensământ. Şi totuşi, necesitatea grijii faţă de românii de acasă nu trebuie neglijată de USL. Altfel, Guvernul Ponta îşi va pierde din popularitatea şi speranţa în mai bine încă mare.
Ion Predoşanu
