Marele scriitor contemporan Dinu Săraru a decedat sâmbătă 2 martie 2024, în București, la vârsta de 92 de ani, și a fost înmormântat marți, 5 martie 2024, la Casa Memorială din Slătioara, județul Vâlcea, cu onoruri militare.
Sicriul cu corpul neînsuflețit al scriitorului Dinu Săraru a fost depus luni, între orele 12:00 și 14:30, pentru un moment de omagiu, în Sala de Marmură a Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București, apoi a fost dus la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, undea a ajuns în jurul orei 19:00, după care a urmat o slujbă religioasă, oficiată de ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
Marți dimineața, la ora 9:00, a fost săvârșită slujba înmormântării, apoi sicriul cu corpul neînsuflețit al scriitorului Dinu Săraru a fost dus la Casa Memorială din Slătioara, județul Vâlcea, unde a fost înhumat cu onoruri militare.
Născut la 30 ianuarie 1932, în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, dar a copilărit în comuna Slătioara, scriitorul Dinu Săraru a adus prin operele sale în prim-plan valorile românești, lumea satului, îmbogățind patrimoniul național și omagiind țăranul român. A fost un titan al culturii românești, artist al cuvântului scris, care lasă în urmă o moștenire de neegalat în literatură, teatru și gazetărie, a fost înmormântat astăzi în curtea casei natale din localitatea Slătioara, în prezența membrilor familiei, a prietenilor și a celor care l-au apreciat.
Cu mult timp în urmă, autorul excepționalului roman „Niște țărani” s-a gândit și la înmormântarea sa. „Așa cum fac toți țăranii”, i-a povestit Dinu Săraru lui Vartan Arachelian în interviul ce s-a întins pe câțiva ani până a devenit cartea „Jurnalul unui personaj controversat” cum și de ce s-a hotărât să-și pregătească mormântul. „Acum vreo câțiva ani, mă tot bătea gândul să-mi fac la cimitir, la Slătioara, lângă strămoșii mei, o criptă. Dar mai sigur ar fi, m-am gândit să-mi fac o lespede din piatră, din piatra din care se cioplesc scările bisericilor din curtea Mănăstirilor. O piatră grea și pe piatră să pun să se sape cuvintele Apostolului Pavel din „Epistola a doua către Timotei”: „Lupta cea bună am luptat. Alergarea mi-am împlinit-o, credința am păzit-o”. Și m-a ajutat Dumnezeu să găsesc o piatră cum doream, să pun să se scrie pe ea textul citat mai sus – și s-o pun să aștepte. Asta s-a întâmplat în 2009, când am reușit să cumpăr piatra din Bulgaria. În România fiind un embargo în materie de marmură și piatră, dacă vă imaginați, în materie de marmură și piatră! În sfârșit, am reușit să mă îngrijesc de povestea asta și mi se pare că este foarte normală! Așa fac toți țăranii. Îmi era frică să nu-mi tragă rău faptul că îmi pregătesc eu, așa, piatra de mormânt și mă grăbesc, dar până la urmă am reușit, voiam să văd și cât curaj am în mine”, și a avut.
Procesiunea înhumării a avut loc între mesteceni, la casa memorială Dinu Săraru din localitatea Slătioara, județul Vâlcea.
„«Așa a vrut domnu’ Dinu, aici… Aici stătea, scria, veneau căprioarele…», a zis doamna pe care am găsit-o acolo, după ce am trecut de steagurile de la poartă. Inclusiv pe sub cel negru. Am mai călcat pe iarba din curtea de la Slătioara. Prima dată habar n-am avut cum mi se întâmplă asta. Când dai mâna cu cineva pe care l-ai avut în manual, treci într-un Univers care cumulează simultan trecutul și viitorul. Prezentul, oricum, e incredibil. «Eu sunt Dinu Săraru», mi-a zis. Acum, după treizeci de ani, încă mă mai gândesc ce i-am răspuns. Dacă am răspuns. Era înconjurat de niște mesteceni superbi”, a scris, marți, pe Facebook, managerul Radio Romania Oltenia Craiova, Alexandru Mogoșeanu.
Drum lin la ceruri, Dinu Săraru. Bunul Dumnezeu să-ți odihnească sufletul în liniște și pace în Împărăția Sa! Veșnică amintire!
Gigi Bușe
