O incursiune pe Defileul Jiului, când vara şi-a intrat în drepturi, pe lângă faptul că prilejuiește admirarea unor peisaje de excepţie, are şi farmecul propriu al momentului.
Natura ce tocmai a intrat în sezonul de maximă dezvoltare, Jiul ce s-a curăţat şi cu excepţia unor averse în amonte ce-i fac să-şi tulbure apa, dar o tulbureală de ploi, nu cum era înainte, negru tot timpul de la cărbune, iar cursul său astăzi, de culoarea topazului, 
şerpuieşte prin despicătura dintre masivele Parâng şi Vulcan şi pare parcă mai spectaculos, capriciile vremii de vară, când se poate trece de la soare strălucitor şi caniculă, la averse de ploaie, cu descărcări electrice şi grindină, iată numai câteva motive ce îi pot face pe iubitorii naturii să parcurgă, fie chiar şi numai o porţiune, din traseul defileului la vremea de acum. 
Trebuie menţionat aici că Defileul Jiului este defileul de pe râurile din ţară cu cele mai multe tuneluri şi, după spusele multora, cel mai spectaculos. Acest lucru i-a determinat probabil pe constructorii romani de acum două milenii să evite construcţia unui drum de legătură pe 
defileu preferând traseele cunoscute astăzi ca Drumul Neamţului şi Defileul Oltului. Cu toată priceperea şi reputaţia lor de constructori şi-au dat seama că a construi şi intreţine un drum prin sălbatica despicătură a Jiului era un lucru aproape imposibil pentru tehnologiile de atunci.
Şi în ziua de azi, curgerea bătrânului Rhabon prin spintecătura muntelui ne poate oferi, indiferent de anotimp, peisaje de excepție ce continuă să-i lase ,,cu gura căscată’’ şi pe cunoscătorii consacrați ai acestui perimetru de excepție. Iar dacă în periplul nostru prin aceste locuri vom poposi la mănăstirile Vişina, Lainici ori schitul Locurele, să trimitem un gând pentru ca şi generaţiile viitoare să poată admira această adevărată minune a naturii, aflată în cea mai mare parte, pe teritoriul gorjean şi numită de montaniarzi, cu mândrie, Poarta de Piatră a Jiului de Sus.
Mugurel PETRESCU
