Se ştie că puterea infamă cotrocenisto – pedelistă torpilează România şi poporul ei economic şi spiritual, democratic şi uman deopotrivă. Ne lăudăm cu o democraţie care are în jilţuri monştri, tirani, ignoranţi, brute ce-şi exercită puterea în umbra legilor.
Demolează tot aceşti rău-făcători, în numele democraţiei şi libertăţii, nefericesc românii cultivând în fapt tirania şi despotismul. Eu cred neţărmurit în credinţa profund şi persuasiv formulată de C.A. Rosetti: „În popor, fraţilor! Acolo este mântuirea, puterea, onoarea şi gloria noastră”. Sunt aşternute pe hârtie felurite fenomene degradante, adică „de rău” – despre mass-media, în special despre televiziune – despre piţipoance şi derbedei, despre vrăzitoare şi ignoranţii lor muşterii. Mai exact, o mulţime de oameni, responsabili şi îngrijoraţi de viitorul tineretului debusolat, dă vina pe micul ecran pentru că, în loc să facă educaţie, oferă numeroase exemple „negative”, care devin „modele”, spurcăciuni care put a „parfumuri” din hazna, fete mari cu copii mici şi alte specialiste în cea mai veche meserie. Pentru a-i contraria pe mulţi, voi spune că mass-media – presa scrisă, audio şi tv – nu are ca principală misiune(dacă nu chiar de loc!) educaţia. Personal am considerat şi consider că, pentru educaţie, esenţiali sunt cei şapte ani de-acasă – plus încă mulţi alţii, tot de-acasă şi şcoala, eventual anturajul şi puşcăria. Iar dacă astăzi autoritatea dascălului a ajuns la cel mai scăzut nivel, asta se datorează – dincolo de legile pe care tot adulţii le clocesc – exact celor care ar trebui să se îngrijească de cei şapte ani de acasă, de şcoală, de preot şi biserică. De ce să muncească mass-media în locul altora? Puerilul, ridicolul şi frivolul Funeriu scoate castanele din focul batjocurei şcolare cu trimiteri filistine la mass-media. Dau ăia de la televiziuni – se zice – numai filme cu violenţe, Oana Zăvoranu cu vrăjitoare şi o mamă ursită să moară, interlopi şi şarlatani – aşa că tânăra generaţie, viitorul de aur al României devine, volens-nolens violentă. Oare?! Nimerit este să rememorăm frumoasele basme româneşti, în care Făt-Frumos ori Greuceanu sau alt „erou” taie la capete frunzele de lobodă la raţe. Dar în superbele noastre balade – de la Mioriţa, Meşterul Manole şi Toma Alimoş, până la cele cu Gruia lui Novac – cam câtă violenţă este? Sunt la îndemâna fiecăruia înălţătoarele modele ale marilor voievozi – de la Ştefan cel Mare şi Sfânt, lesne vărsătorul de Ţepeş, a cărui cruzime patologică numai bun exemplu de urmat nu este. Or, tocmai bravii noştri adulţi, îngrijoraţi de violenţa TV, l-au votat pe neica Băselu, adică pe funestele care îi invită „la ţepe, în Piaţa Victoriei”. Cu acest exemplu, nimerit pentru lada cu băligar, am ajuns la o altă temă de discuţie, ardentă, pe seama mass- media. Am aflat de la diverşi reprezentanţi ai Puterii cum nu trebuie să ne speriem de faptul că vor avea loc alegeri comasate, cu câte şase buletine şi câteva zeci de candidaţi, dintre care alegătorul ar trebui să-l selecteze pe cel „bun” dintr-un singur tur de scrutin. Nu trebuie să fim îngrijoraţi că alegătorul ar putea fi zăpăcit de atâtea nume, pentru că: 1. românul e isteţ şi ager la minte, îi scapără scăfârlia şi 2. are grijă mass-media să-l lămurească. Despre primul argument – cât este românul „statistic” de informat şi dotat cu apreciabila cultură politică – mă abţin, nu are sens, să zic ceva. Dar despre al doilea – că va avea grijă mass-media, să lumineze, să facă ceea ce n-ar putea face partidele politice, ori n-au interesul, adică să explice temeinic, complet şi fără patimă despre feluriţii candidaţi, ar trebui reliefate câteva lucruri. Opiniez că, la fel ca în cazul educaţiei generale, nici educaţia politică nu se înscrie între „obligaţiile” mass-media. Din păcate în anii din urmă, se pare că, în realitate, politicienii semidocţi îşi imaginează că propaganda politică se face la televizor şi în ziare (pentru cei care se ostenesc să le citească). Ori prin internet, de către cei care fac propaganda pentru ei înşişi, cu adresabilitate restrânsă, către anumite „elite”. Avem, în context, sublinierile găunoase şi ignorante ale lui Băselu, Bulă-Boc, Nuţa din Pleşcoi, Sever Voinescu şi a multor prostănaci cocoţaţi în jilţuri ergonomice. Dictatura cotrocenisto-pedelistă a hotărât să ne impună alegeri comasate, dintr-un singur tur de scrutin. Avem cea mai crasă involuţie democratică din 1990 încoace. Şi ce face Opoziţia?! Cârteşte prin televizoare, întrucât presa şi-a asumat rolul de a dezbate această sinuoasă temă, viclean ticluită de Zeus-Băse. Dar dacă nu şi-ar asuma-o?! Dacă presa v-ar lăsa, bieţi politicieni, să umblaţi din casă-n casă, de la om la om până la mitinguri ca să vă spuneţi păsurile şi hermeneutizaţi ofertele?! Aţi fi, oare în stare să convingeţi şi obţineţi voturi”?! E posibil să nu am dreptate. Poate că, în realitate, şi PSD şi PNL şi PC îşi spun că au destui primari şi consilieri care să se „descurce” cu un singur tur de scrutin „comasat”, pentru a câştiga alegerile. Aşa o fi. Aşa s-ar explica ceea ce bănuiesc a fi o anumită complicitate cu dictatură cotrocenisto-pedelistă pe tema alegerilor. Numai că pe mine, cetăţean contribuabil şi onest, mă interesează nu atât cutare partid ori cutare candidat, cât ceea ce se numeşte „deficitul de democraţie” impus, impardonabil şi antiuman de Zeus-Băse şi anacronicii lui trompetişti. Sunt, desigur, mai cusurgiu, fac parte dintre acele puţine procente electorale care nu contează, în ultimă instanţă de vreme ce majorităţii nu-i pasă. Totuşi, democraţia ar merita, distinşi lideri şi activişti de partid, să vă bateţi pentru ea ceva mai mult şi cu toată izbânda. Fie şi numai pentru faptul că, într-o dictatură, ca cea cotrocenisto-pedelistă şi-au găsit loc demolatorii României. Zeus-Băse şi obedienta lui şleahtă nesocotesc şi batjocoresc demnitatea acestui brav şi răbdător popor român. Despotismul lui Traian Băsescu a anulat vrerea de progres, este o incomensurabilă frână în dezvoltarea noastră socio-economică, morală şi deontologică principiilor statului de drept.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
