De ieri, religios, am intrat în Săptămâna Mare – Ţara, din toate punctele de vedere, este într-o continuă Săptămână a Patimilor

Oare cum poate fi caracterizată o ţară în care Preşedintele, la al doilea mandat în această funcţie afirmă că sistemul de educaţie din România este unul dintre cele mai slabe din Europa şi, îndrăznesc să spun, cel mai slab din interiorul Uniunii Europene, din punct de vedere al performanţelor absolvenţilor – „Până acum nu s-a făcut nicio schimbare în sistemul de educaţie, ci doar cârpirea acestuia”.

Ce fel de ţară este aceasta în care trăim depsre care alţi concluzionează că Economia României este depăşită de cea a ţărilor africane şi pe plan mondial numărul există 67 de alte ţări mai avansate decât România. Şi apropo de dezvoltare şi economie, demnă de luat în seamă faptul că domeniul cercetării româneşti este trimis undeva în subsolul ideilor de perspectivă, ca să nu mai spunem despre starea actuală, în care cercetătorii sunt trimişi în concediu fără plată, şomaj tehnic, iar alţii primesc doar 30 – 40 % din salariu. În principiu ca să faci cercetare trebuie să ai o calitate intelectuală şi profesională de înalt nivel, un fel de artist în ştiinţa respectivă, un creator, un om care influenţează prin ceea ce face, până la urmă, viitorul României. Prin urmare dacă învăţământul şi cercetarea, strâns legate între ele în fapt, nu sunt privite ca priorităţi într-un stat perspectivele acestuia sunt… adică mai degrabă nu sunt.

Într-adevăr toate cele ce se întâmplă într-o societate sunt în relaţie directă, se influenţează, şi o deficienţă într-un domeniu se reflectă cu siguranţă în altul. O remarcă în genul celei rostite în greva de ieri, ţinută de cercetători în faţa Palatului Cotroceni – “ suntem vii şi vrem să mai muncim în această ţară în care suntem împiedicaţi să muncim” poate fi repetată în mai toate activităţile desfăşurate de cetăţenii României. Chiar şi copiii pot spune că sunt vii (nu stiu cât de sănătoşi, însă) şi vor să înveţe în această ţară în care nu sunt lăsaţi să înveţe eficient, instabilitatea fiind cuvântul de ordine timp de 20 de ani în Educaţie. Despre cercetare – “practic nu mai există aşa ceva….” aprecia unul dintre specialiştii care lucrează în acest domeniu, „au distrus aştia tot, agricultură, învaţământ, cercetare, este bătaie de joc! În toata ţara, asta este situaţia, se încearcă, şi s-a reuşit, desfiinţarea institutelor de cercetare, comasarea lor sau absorbţia pe lângă centrele universitare. Sunt multe-multe nedreptăţi şi pe de altă parte bătaia mare pe patrimoniul acestor institute. Asta este starea de fapt, indiferenţă, şi văzând atitudinea cu care suntem întâmpinaţi, de cele mai multe ori ne gândim: de ce ne mai ducem să le amintim în ce situaţie suntem? Au fost deştepţi cei care au plecat în alte părţi, în alte ţări, cu toate că… acolo sunt exploataţi la maxim, iar aici sunt batjocoriţi pe faţă.”

Cum să nu fii de acord cu o astfel de analiză în două puncte, scurtă şi cuprinzătoare a ceea ce trăim azi în România realizată de un cercetător participant la strigătul de disperare de ieri, unul dintre cele auzite tot mai mult în ultima perioadă de luptă cu criza, dar o criză nu de ieri de azi la noi – Cum distrugi o naţie? Simplu: 1. o înfometezi, si iată că au distrus agricultura, am devenit piaţă de desfacere pentru toate gunoaiele din alte părţi; 2. îngrădeşti accesul la învăţământ, distrugi cultura şi istoria unui popor. Ar mai fi un punct 3. în care am putea include credinţa şi ea slăbită metodic şi prin această stare de nelinişte faţă de ziua de mâine, mai apăsătoare prin faptul că toate generaţiile de la copii şi adulţi până la vârstnici sunt puşi să poarte câte o cruce care nu este a lor, pentru că dacă ar fi ar purta-o cu demnitate şi încredere, aşa cum chiar o fac încă. Spunem că am intrat de ieri în Săptămâna Mare, cea a Răstignirii şi Învierii Lui Iisus Hristos, şi nu putem să nu ne gândim că România de foarte mult timp trăieşte într-o fără de capăt Săptămână a Patimilor, de prea mult timp se află mereu pe un drum al răstignirii de sine. Oare când se va produce şi acea Înviere?