Ieri, m-am trezit mai devreme şi aveam de gând să trebăluiesc niţel prin mititica mea grădină de legume. N-am avut de lucru şi m-am repezit să-mi beau cafeaua la un bar în centrul comunei. Se vorbea doar politichie. Şi, evident, mi se cerea părerea. Cum nu sunt Mafalda, m-am abţinut cât am putut. La revenirea spre casă, cu chef de muncă, o vecină îmi zice că n-am voie. Cică era sărbătoare. Marţea de trăznete.
Una, probabil, păgână. Ori de pe vremea dacilor. Mai ştii. Oricum, mi-am clătit ochii, vorba vine, că de fapt m-am crucit văzând cine mai candidează la funcţia de primar al comunei Peştişani. Fără supărare, cu excepţia a doi-trei, restul de până la opt-nouă puteau fi omologaţi drept „candidaţi de trăznete!” Mă feresc să generalizez, de data asta, deşi nimic nu mă mai miră. Cu o zi înainte, călătorisem cu un economist, un fel de celebritate locală, Ion Iconaru-Boroşteni, să-i zicem. Spre a-l deosebi de un altul cu acelaşi nume, originar tot de pe acolo, dar cu mari izbânzi prin Bucureşti. Omul cu pricina umblă cu o ditamai geantă diplomat, plină de documente. E abonat al Gorjeanului şi, probabil, prea ocupat cu actele şi cu facerea banilor nu ne-a prea citit. Acuzându-ne că nu scriem de alegeri. Asta-i bună. Şi noi ne temeam că tratăm prea mult problematica. Aşa, de pildă, spre deosebire de anunţurile falimentarei primării de care aparţine, putem să-i comunicăm că ministrul de Interne a şters obligativitatea cărţii de alegător. Omul va vota cu buletinul de identitate ori Cartea de Identitate. Şi nu va mai fi obligat, aşa cum scrie primarul urmărit penal Florin Pavel că fiecare alegător trebuie să-şi cumpere cu 11 lei(o sută zece mii vechi!) o carte de alegător sau cu 5 lei, în cazuri speciale. Iată că Guvernul Ponta simplifică lucrurile şi se gândeşte şi la pauperitatea alegătorilor. Mulţi n-au la ţară după ce bea apă, dar să-i mai şi obligi să voteze, cum ar veni, contracost! Numai că, în Gorj, la fel ca-n toată România, politichia a devenit aproape o băşcălie. Generalizată chiar, la nivelul întregii societăţi. N-aş zice că pe la noi chiar totul e băşcălie. Din respect pentru truda ţăranului român, ajunsă pe alocuri ca-n Evul mediu, cu plug tras de cal, nu de doi cai că nu au toţi ţăranii doi cai. Şi câte unul găseşti la zeci de familii. Oameni serioşi mai sunt în informatică – IT cum se spune exact -, şi în cultură: muzică, teatru, film, literatură. Neaducătoare de bani, ci numai de glorie. Şi nici de Biserică nu pot vorbi de rău. Chit că şi aici mai sunt cazuri nu prea iubite de Domnul. Deh, şi preoţii sunt oameni. Şi, cum se ştie, pădure fără uscături nu se poate. Se înţelege, totuşi, greşit că la alegerile locale trebuie neapărat votat partidul. De stânga, de centru ori de dreapta. E şi greu să le bagi la toţi oamenii în cap chestiunile astea. Mai mult teoretice şi mai puţin palpabile. Şi alegătorii, dar şi aleşii dintr-o comunitate se cunosc, cât de cât, între ei. Edilii, adică primarii, dar şi Consilierii Locali fac parte din aceeaşi comunitate. De capacităţile manageriale, profesionale şi etice ale aleşilor pot fi consideraţi răspunzători alegătorii. Aşa cum dăscălimea a ales la parlamentarele din 2008 pe portocalii ce le promiseseră mărirea cu 50% a salariilor, pentru ca apoi să uite ce-au spus, ba chiar să le scadă. Cum s-ar zice, deşi e sarcastică exprimarea, dascălii îşi merită soarta. Spre a nu păţi precum educatorii, învăţătorii şi profesorii copiilor domniilor voastre este cazul să participaţi în număr cât mai mare la vot. Şi, mai ales, să votaţi pe cine merită. Unii dintre candidaţi ba au condamnări cu suspendare, ba sunt urmăriţi penal. Credeţi că mai merită încă o şansă? De ce? Ca să fure în continuare? Votul aiuristic, de dragul schimbării ori din prostie se plăteşte. Şi costul înseamnă mai proasta gospodărire a localităţii dumneavoastră.
Ion Predoşanu
