Vineri, 7 aprilie 2023, Muzeul Judeţean Gorj a găzduit expoziţia „Amza Pellea, 33 de ipostaze artistice”, al cărei iniţiator este actorul, poetul, publicistul şi editorul George Drăghescu, sub egida Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu.
Evenimentul i-a avut drept curator pe Dorina Cioplea-Văduva, ca invitat să prezinte pe prof.dr. Ion Mocioi. Au recitat actorii Adi Şerban şi George Drăghescu. Au expus lucrări Cristina Cioplea, Florin Olaru, Petru Birău, Gogu Neagoe, Grigore Haidău, Vasile Crăiţă-Mândră, Ana Maria Negară, Mariana Frătiţa, Laurenţiu Stoica, Mihai Avramescu, Ştefan Strâmtu, Gabriel Bratu, Bogdan Epure, Florin Hutium, Larisa Mindoiu, Dorin Cioplea-Văduva, Mihai Pânzaru-Pim, Gion, Florin Preda Dochinoiu, Raluca Albu, Daniel Guţă, Leonte Năstase, Alexandru Clenciu, Daria Ionescu-Haidău, Lucian Opriceanu, Alin Totescu, Cătălin Negrea, Codruţ Duduman, Valentin Boboc, Florin Măceşanu.
Cred că arta portretului rămâne în continuare pentru pictori şi graficieni diferită şi dificilă graţie mimesisului şi „referinţei” care a fost actorul Amza Pellea, unul aproape desăvârşit, la fel de emblematic şi în filmul tragic şi în comedia cea mai spumoasă.
Incontestabila-i celebritate s-a datorat explozivei sale popularităţi, din pricina rolurilor interpretate mereu cu o dezinvoltură dezarmantă, caracterizată distinct de originalitate şi de performanţa vizual-auditivă, şi aici mă refer la chip şi la voce, la statură şi la priceperea naturală de a dialoga cu publicul. Că Amza Pellea a fost un actor de geniu e indiscutabil. Că priorităţile i-au fost voluptatea exoterică de-a atrage mase întregi de oameni şi totodată disponibilitatea nelimitată de a-şi varia reprezentaţiile, raportându-se, cu o excelentă ştiinţă a realului la un context dat, e iarăşi un principiu de existenţă teatral-cinematografică.
Râsu-plânsu’ s-a constituit, conchid, în dimensiune comportamentală unică, iar imaginea sa a devenit încet-încet o legendă longevivă.
Cât priveşte expoziţia propriu-zisă, ea excelează prin recognoscibilitate a personajului (şi a „modelului”) şi prin traseul ferm autocenzurat al liniei; doar în câteva cazuri, pensula artistului îşi permite devieri coloristic-metaforice: la Ştefan Strâmtu, Mihai Pânzaru-Pim, Daria Haidău-Ionescu, Dorina Cioplea-Văduva, Lucian Opriceanu, Cristina Cioplea, Petru Birău, Mariana Frătiţa.
În alte ipostaze personalitatea copleşitoare a lui Amza Pellea este descifrată cu creionul caricaturistului şi cu acul ironie benefice, altoită pe un caracter mereu dilematic al actorului (vezi „schiţările aparent „fugare” dar inteligente ale unor Gabriel Bratu, Grigore Haidău, Alexandru Clenciu, Gion, Mihai Avramescu, Vasile Crăiţă-Mândră, Leonte Năstase, Mihai Pânzaru-Pim).
Mihai Pânzaru-Pim, Grigore Haidău şi Dorina Cioplea-Văduva au inclus în expoziţie, generoşi şi serioşi, câte două lucrări. Adaug o menţiune specială pentru „tabloul” de un râs frumos şi benefic, dătător de optimism şi entuziasm frenetic, al lui Florin Ularu; precum deopotrivă şi pentru portretul realizat de Florin Preda-Dochinoiu, posesor al unui „cărbune” tremurat în oglinda apei timpului.
Ion Popescu-Brădiceni, cronicar de artă
