Criză şi petreceri

Delegaţia FMI a luat la mână fiecare minister şi a descoperit o sumedenie de defecte manageriale.

În paralel, simţind că le fuge pământul de sub picioare, premierul Emil Boc şi vreo 2-3 miniştri mai tari la comunicare au început să promită măriri de salarii, creşteri de pensii, elemente taxate de Traian Băsescu drept populisme.

Cu alte cuvinte, economia creşte, iar buzunarele noastre se desumflă, în ciuda presiunilor făcute de FMI pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei.

Cu toate acestea, banul public ajunge tot în buzunarul miniştrilor cabinetului Boc şi condiţiile de rămânere în sistemul bugetar se înăspresc. Pentru bugetari vor urma evaluări şi examinări şi, de ce nu, concedieri masive, pentru că sistemul de plasare a susţinătorilor de partid trebuie să continue.

Stabilitatea pe funcţie şi contractul de muncă sigur au ajuns nişte iluzii într-un stat care nu este nici social şi nici minimal, dar rămâne în cadrul statelor democratice pentru că suntem naţiune europeană.

În România ultimilor ani criza a fost extrapolată în toate domeniile, deoarece statul însuşi era foarte rezistent la reformă, iar reformele nu puteau fi făcute de vechile reţele de influenţă, pripăşite de la guvernare la guvernare.

În toate localităţile Gorjului şi nu numai, edilii au înţeles că şi tradiţiile ar putea să dispară, tot pe acest fond de pauperizare continuă şi de lipsă de interes pentru valorile culturale ale naţiunii. Tradiţiile au fost incluse într-o acţiune numită generic „zilele localităţii”. Din păcate, în puţine locuri se cultivă tradiţia culturală locală, cheltuielile fiind orientate către aducerea unor trupe artistice, unele extrem de scumpe. Justificarea este simplă: lumea trebuie să se şi distreze. Acest lucru este necesar, însă nu în momentele de criză, pentru că dirijarea eforturilor către un consum cultural exagerat nu va aduce până la final nici un beneficiu vizibil comunităţilor.

Celebrul dicton latin „circum et panem” prinde în societăţile care au stabilitate economică, nu în cele în care sărăcia se accentuează pe zi ce trece. Am văzut şi zilele acestea o invazie a întreprinzătorilor din domeniul alimentaţiei publice, dar am văzut, în acelaşi timp şi o lâncezeală a celor îndrituiţi să apere sănătatea consumatorilor.

De asemenea, în multe locuri s-au luat măsuri de respectare a legii, dar s-a şi trecut cu vederea peste multe amănunte contaminante. Totuşi, pentru că în mai multe localităţi tradiţia este conservată cu sume mici şi cu eforturi mari, cenzura administrativă ar trebui să se întindă acolo unde se fac excese, iar excesele să fie corectate înainte de a fi imputate, pentru că primarii ştiu doar două lucruri esenţiale: să-şi exercite autoritatea şi să facă ceea ce li se pare mai profitabil din punct de vedere electoral.

În asemenea context un primar precum Gheorghe Corbeanu, care face eforturi să menţină tradiţia merită apreciat. Merită aprecieri şi politicienii care sacrifică timpul liber pentru a veni în mijlocul comunităţii fie şi pentru un gest sau un discurs mai puţin important, pentru că într-un stat de drept democraţia este nemijlocită şi participativă chiar dacă de la Bucureşti nu se explică de ce trebuie indusă atâta suferinţă când ar putea fi găsite alte soluţii.

Constantin Bunilă