Co(r)dul Muncii

124

bunila (1)Premierul Emil Boc este unul dintre artizanii dezagregării statului social român. Dezagregarea nu se putea realiza fără atacuri susţinute în punctele nevralgice ale masei electorale.

Realegerea preşedintelui Traian Băsescu ne-a demonstrat nouă, românilor, cât de importante sunt coaliţiile în care nu există un interes propriu al fiecărui membru asociat. Traian Băsescu ne-a ciuruit şi pentru că nu ne pierdusem toată vlaga, ciuruirea trebuia să continue. Centura cu muniţie politică s-a completat pe structura UDMR, după care s-au încărcat oportuniştii de calibru din UNPR, moment în care planul prezidenţial a intrat în acţiune. Primul sistem supus reformei a fost sistemul de învăţământ pentru că tot poporul risca să aibă două-trei diplome universitare de persoană, iar în faţa unei asemenea concentraţii de inteligenţă nu mai existau proşti pentru munca de jos. Ori jucătorul nostru preşedinte ştie că fără talpa ţării, fără prostime, nu mai ai pe cine manipula şi fără mase de manipulare, discursurile lustruite n-au la cine mai prinde. Totuşi, fără învăţământ nu se poate, cum nu se poate nici fără sănătate, sistem denigrat de Traian Băsescu de la prima sa operaţie. Mitul priceperii medicilor din România, al foamei lor de ciubucuri şi recunoaşterii profesionale proforma s-a spulberat pe vechiul drum al vinului până la Viena.

Sistemul de ordine trebuia şi el pedepsit pentru că a avut curajul emiterii unei lozinci caracterizante. Mai rămânea un singur sistem de ciuruit: acela al gestionării paralele din lumea sindicatelor. Aşa că s-a inventat noul Cod al Muncii. În felul acesta sindicaliştii patricieni rămân fără enoriaşi şi contribuabili, în acelaşi timp. Colac peste pupăză, puţini lideri de sindicat sunt văzuţi în afara ariei şpăgii, iar cei care îndrăznesc să se ia la trântă cu Puterea trebuie deja să se teamă pentru tot ce au acumulat, e adevărat dintr-o viaţă oarecum luxoasă, în aproape 20 de ani de activitate sindicală. Ei, liderii de sindicat, vor trebui să demonstreze indestructibilului PD-L că au o oarecare forţă şi că pot pivota noua alianţă din Opoziţie către o moţiune de cenzură care să-l scape şi pe Traian Băsescu de Emil Boc. Desigur, Codul Muncii, noul cod, se va adopta de Ziua Femeii, atunci când parlamentarii vor fi ochi şi urechi la doamna de petrol din fruntea Camerei Deputaţilor. De jenă faţă de sexul ispititor, parlamentarii vor ridica, foarte cuminţi, mânuţa sus, să nu se mai creadă că se votează la două cartele.

Sindicatele vor ieşi în stradă, însă temerarul Boc va continua să supravieţuiască. De ce? …România portocalie este într-o stare de agonie şi oricine ar veni să o conducă îşi va frânge gâtul.

Notă! După adoptarea Codului Muncii, Guvernul va declanşa atacul împotriva managerilor, care nu vor avea curajul să trimită acasă, de-a valma, oamenii care cârpesc împotriva măsurilor guvernamentale. Desigur, unele valori profesionale vor fi conservate, cu un singur şi realist preţ: acela al obedienţei politice. Să mai spună cineva că Emil Boc nu se pricepe la câştigarea alegerilor.

Cât priveşte Opoziţia, ea poate veni la putere dupa 2014, dacă noul preşedinte nu-l va numi premier pe Traian Băsescu. Aşa da strategie de viitor!

Constantin Bunilă

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here