Codurile noastre de avertizare, cele anunţate şi cele nedeclarate, ne colorează fiecare zi inducându-ne în atenţie teme fără de care, probabil nu am simţi că trăim în România. De ceva vreme meteorologii, lucru lăudabil de altfel în această privinţă, ne alertează desenând cu diverse nuanţe teritoriul bântuit de ninsori, ploi, vânturi ori uscăciuni şi de problemele decurse din acestea.
Însă, nu ştiu cum se orientează aceste vicisitudini climatice că, mai întotdeauna, ele apar taman atunci când, ca tot omul, te gândeşti la acest puţin timp de relaxare din sfârşitul de săptămână.
Cod galben pentru perioada weekendului aşa arată şi previziunea meteo pentru zilele următoare, dar este ceva care nu ţine de părerea sau dorinţele noastre. Iarna asta cu adevărat se poate spune, parafrazându-l pe Topârceanu, că nu-i deloc o copie a celor din deceniul trecut.
În schimb, în prognozele financiare, leul, care dădea semne de îngheţare la valoarea de schimb, a început uşor să se încălzească, depreciindu-se în ton cu evoluţia altor monede, dar se pare că „a fost o mişcare regională”. Aşadar şi aici ni se aşează fronturile după cum bat vânturile în alte părţi. Noroc totuşi, şi nu este doar părerea mea despre el, cu Robin Hood Isărescu străjuitor de codri în care-şi duce existenţa bietul nostru Leu, ţintind inflaţia pe 2010 la 3,5%. „Rămânem într-o arie de incertitudine, chiar dacă spre deosebire de ultimul trimestru din 2009 am scăpat de unele incertitudini”, a spus jupânul, bătând puţin şaua despre criza politică. Apăi, dacă este vorba despre astfel de crize, domnule Mugur, n-ai grijă că atmosfera va fi încărcată mereu în zonele înalte ale politicii, după cum se vede încă în ariile restrânse ale partidelor care se pregătesc de alegeri interne. Dar întreabă-i matale la acest capitol pe gorjenii noştri. Aici, ultimul trimestru al anului trecut, despre care vorbeşti, se pare că nu s-a terminat.
Incertitudinea se avântă în fiecare zi pe malul drept al Jiului, ba e soare, ba e negură, ba la Consiliul Judeţean între consilieri, ba în sau între organizaţiile partidelor politice. Cu bani nici că se mai stropeşte, darămite să plouă, iar anul acesta după cum se ştie se anunţă mare secetă, iar fronturile retoricii conflictuale se tot schimbă, de la o zi la alta, în funcţie de curenţii care îşi caută alianţă.
Şi peste toate, când apare în discuţie norişorul bugetului, acest adevărat cumulo-nimbus, aducător şi el de instabilitate a atmosferei sociale, în situaţiile în care, într-un anumit context politic, se întâlnesc două mase de „aer” cu caracteristici diferite, între ele realizându-se un puternic „contrast termic”.
Şi uite aşa mereu furtună, mereu furtună.
O veste bună totuşi, cel puţin aşa simte românul, chiar dacă potentaţii afirmă că nu acesta este scopul, nu mai poate veni „ploaia de la Răsărit”, vom avea scut antirachetă, păcat însă că nu putem achiziţiona un scut anticriză să ne apere teritoriul, anticorupţie sau măcar unul mai mic – antitaxe sau antişomaj – să mai apere, cât de cât cetăţenii de toate aceste turbulenţe economice.
Gheorghe Munteanu
