Cine înţelege tristeţea lumii? (reflecţii)

993

Tulburarea vieţii defineşte limpezimea morţii.
* Poţi să fii corect ca individ, dar, în esenţă, poţi fi urât ca om.
* De ce să trăieşti într-un castel ca o fantomă, când poţi trăi într-o colibă ca un înger?
* Cine înţelege tristeţea lumii? Un geniu sau un nebun? Sau amândoi?
* Prima formă de frustrare a apărut la Adam şi Eva la căderea frunzelor.
* Prostia potolită nu deranjează atât de mult ca grandomania prostiei.
* Punctul culminant al disperării este liniştea dinaintea disperării.
* A avea încredere în oameni poate fi un păcat, nu o virtute.
* „În afară de muzică şi poezie, totul e minciună sau vulgaritate” (Cioran). Şi în afară de tristeţe.
* Să fii un om de lume atunci când nu ai de-a face cu lumea.
* Cum poţi să defineşti un prieten? După neputinţele sale.
* Adevărata singurătate nu e singură.
* Se spune că bărbaţii adevăraţi nu plâng. E o prostie. În Biblie majoritatea bărbaţilor plâng. Îngerii se scaldă-n lacrimile lor.
* Într-o cafenea, tristeţea se-mparte între clienţi, iar bucuria se risipeşte.
* Când eşti îndrăgostit, ai aripi daimonice şi tu crezi că-s de înger.
George Drăghescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here