Palatul Snagov fu locul unde se-ntâlniră, nu precum în Mioriţa cei trei ciobănei, ci mai mulţi (ne)apostoli ai neamului. În fapt, parlamentari aleşi uninominal, scăpaţi de intrarea în Parlament pe liste. Numai că acela care nu acceptă să i se spună că are un stil de conducere dictatorial îi cheamă, cică la consultări, de câte ori i se scoală, pe aceia asupra cărora n-are nici un drept.
Floarea cea (in)vestită a democrat liberalilor fu strânsă duminică, la ceas de seară, taman la Palatul Snagov. Nu contează la ce folosea el înainte de 89. Acum e un loc de petreceri, nunţi, reuniuni şi botezuri simandicoase.
Cert este că depărtarea de Capitală şi instituirea unor posturi de control extrem de sever la ordinul „generalisimului” a făcut imposibile interceptările măcar ale unor fragmente de discuţii. Deşi nu-i sigur că pe acolo ar fi fost şi dezbateri, ci doar ameninţări şi transmiteri de sarcini. Ca de la Dictator la aghiotant şi ordonanţe.
În locul lui Iisus Hristos cu cei doisprezece apostoli, în capul trebii ori mârşăviei snagoviene se instală însuşi Iuda. Cel care pozează în salvatorul naţiei, deşi se vede de la o poştă că e demolatorul ei. Şi uite-aşa, în spatele uşilor ferecate şi departe de ochii ziariştilor se-ntâmplară tot felul de chestii ciudate.
Mult mai uşor şi mult mai multe se ştiu despre Cina cea de Taină decât despre Lucrătura cea de taină a lui Iuda Băsescu şi Boc. Tot un fel de Escu. Cum ar fi, de pildă, Emil Boc-escu.
Nimic nu se cunoaşte nici despre soarta Guvernului Boc al IV-lea. Pică? Nu pică?
Zilele astea vom afla. Opoziţia ar mai avea nevoie de 22 de voturi şi Moţiunea de cenzură introdusă de PSD l-ar da pe Boc de-a dura. Din păcate, soluţiile pentru ieşirea din criză lipsesc.
Doar printr-o minune dumnezeiască cele două cuţite ascuţite – Băsescu-Boc – ce fac răni adânci în trupurile amărâţilor de români ne-ar mai oferi o şansă. Ca naţiune. Soluţia liderului PSD, Victor Ponta, este pe termen lung.
Singurul care pretinde că deţine cheia ieşirii din criză, Crin Antonescu, nu pare credibil.
El susţine că e pregătit să guverneze şi are căile pentru a nu tăia nimic din salarii şi pensii, reuşind să acopere găurile din buget altfel. Ar mai fi de luat în seamă şi un guvern de tehnocraţi, dar formula nu-i agreată de noul Iuda.
E limpede că portocaliii îşi vor pune pielea la saramură acceptând diminuarea pensiilor şi salariilor.
Doar că, sinucigaşi, nu au ţinut seama de amendamentele opoziţiei – social democrate şi liberale – la cele două legi asupra cărora îşi vor asuma (i)responsabilitatea.
Pe surse, unele publicaţii centrale, sub păstrarea anonimatului, comentează cât de cât turbulenţele portocaliilor strânşi cu uşa de „generalisim”. Nici sifonările nu sunt excluse.
Cu măsurile de securitate la care-i un foarte bun profesionist, eventualele scurgeri de informaţii din spatele uşilor bine ferecate ale Palatului Snagov ar însemna existenţa unor Iuda mai mici.
Care, sătui de teroarea la vârf din sânul portocaliilor, chiar să trădeze şi să voteze până la urmă împotriva propriului Guvern.
Dacă Iuda ăl mare le-a promis ortacilor, adică ordonanţelor portocalii, că partidul lor poate intra în istorie îl priveşte. Deocamdată, PDL calcă apăsat pe urmele PNŢCD-ului !
Ion Predoşanu
