După construirea şi sfinţirea Bisericii “Sf. Voievozi Mihail şi Gavril şi Sf. Ierarh Nicolae” a luat fiinţă şi cimitirul din grupul bisericii.
De la această dată toţi morţii din sat au fost înmormântaţi aici. (Foto 1)
La început locurile de veci s-au repartizat după familii: căleşti, nepreşti, ioviteşti, semeneşti şi greci.
De-a lungul timpului, prin căsătorii, s-au amestecat şi morţii, din tot satul se găsesc peste tot.
Dacă, până prin anul 1990, se punea la capul mortului stâlpul de lemn(o cruce cu două aripi laterale), după această dată, acest stâlp, a fost înlocuit, treptat, cu crucea de mosaic şi marmură, încât în prezent aproape nu mai există acest stâlp. (Foto 2, 3)
Cu trecerea timpului s-au adus îmbunătăţiri cimitirului: împrejmuirea, în 1927, cu gard de piatră sub conducerea preotului paroh Petre Ceauşu; în 1986, preotul Viorel Virtici l-a extins şi a completat gardul de piatră; preotul Popescu Vasile Gheorghe, în anul 2013, l-a extins din nou spre vest şi l-a închis cu gard de piatră şi fier.
Odată cu lucrările de renovare ale bisericii, din anul 2010, când s-a resfinţit biserica, s-a făcut şi curăţirea cimitirului de suliţele de brad uscate, crucile de lemn putrede, s-au tăiat arborii care au crescut mari şi la furtuni puternice făceau stricăciuni mormintelor.
După toate aceste lucrări, biserica arată foarte bine, cu un cimitir bine organizat şi curat.
Mulţi dintre fiii acestui sat au plecat în căutare de lucru în alte zone ale ţării, unii chiar peste hotare şi au rămas în acele locuri, alţii au revenit şi-şi dorm somnul de veci în locul în care s-au născut şi care i-a hrănit, alături de cei care au rămas pentru totdeauna aici.
Printre aceştia, amintesc pe: pretoul Mihai Constantinescu 1836-1935(Foto 4), pe Petre Ceauşu 1898-1995 (Foto 5); eroii căzuţi pe câmpul de luptă din războaiele din 1877, 1916-1918 şi 1940-1944 şi eroii căzuţi în misiuni ale armatei (Foto 6); senatorul Vasile Văcaru (Foto 8): înv. Matei Popescu (Foto7), Petre Semenescu, Vasile Văcaru, prof. Vasile Ioviţa, Vasile Semenescu (Foto 9); cpt. Boloi Ion, col. I Stanciu, dr. Ilie Nicolcescu, brig. Chiril Semenescu, Ion Văcărescu, păd.Pantelimon Gran, Alexandru Călescu, Ion Văcaru, Nicolae Guran (Pufulete), Nicolae Popescu (Cucu); primarii care au funcţionat de la înfiinţarea comunei (1864) şi ceilalţi săteni care s-au ocupat cu munca la camp (culesul porumbului, pomii fructiferi, viţa de vie), creşterea animalelor, meşteşuguri (dogăria, rogojinăria, croitoria, construcţii de case) şi alte activităţi care i-aua jutat să supravieţuiască în această zonă frumoasă de la Poalele Munţilor Vâlcan- în respect pentru ei urmaşii, la diferite date fac pomeni acasă şi parastase la biserică. (Foto 10).
Va urma
Gheorghe Călescu
