Am trăit zilele trecute o puternică emoție generată de moartea tinerei polițiste, Roberta Ugureanu, gorjeancă de-a mea și, coincidență, trăitoare pe meleagurile Brașovului unde profesia ne-a purtat pașii. Empatizez cu toată ființa la durerea părinților care și-au pierdut o frumusețe de copilă, că nu există pe pământ o durere mai mare decât pentru un părinte ca moartea copilului său. Se rupe ceva din tine!
Inițiativa Poliției Române de a-i organiza funeralii cu onoruri militare este demnă de lăudat, merită nota maximă. Așa aveam să vedem un cortegiu din zeci, poate sute de mașini ale poliției înșiruite pe ulițele satului, coloane kilometrice de polițiști în ținută profesională impecabilă, prezența a însăși Șeful Poliției Române, a multor șefi de inspectorate județene, că „ar fi venit chiar și de la Satu Mare”, cum spunea unul, gardă de onoare, gardă la sicriu, drapel de luptă, muzică militară, cohortă de preoți și tot ceremonialul de înmormântare care a încercat din greu toată suflarea românească prezentă fizic și pe media.
La aducerea sicriului în comună coloana auto a cuprins 31 de autoturisme ale poliției, la slujba de la mormânt sirenele „alarmă pericole” din sistemul de avertizare a populației au sunat prelung de 18 ori, iar ultima „alarmă” parcă nu se mai termina, spune un profesor. Nici nu se mai auzeau salvele de foc, parcă era sfârșitul pământului!
Este cea mai impresionantă ceremonie la moartea unui polițist pe care am văzut-o în peste 60 de ani de când mi-am legat ființa de Poliția Română și de aceeași părere sunt mulți ca mine, încât te duce gândul că nu doar tânăra polițistă a fost condusă pe ultimul drum, ci chiar Poliția Română.
Cum orice monedă are două fețe, cred că nu-i lipsit de interes să citim puțin și ce scrie pe cealaltă față a monedei.
O întrebare ar fi de ce Poliția Română a organizat o așa ceremonie? O să se răspundă că a fost mesajul de respect pentru tânăra polițistă plecată prea devreme din lume, de empatie cu familia greu încercată, că toată suflarea polițistă i se alătură, că este mesajul solidaritate pentru profesia de polițist etc.
O a doua întrebare ar fi: cum se explică enorma discrepanță între acest ceremonial și multe altele când au fost conduși pe ultimul drum polițiști remarcabili cu ștate vechi în lupta anticriminală, ori au activat în funcții cheie ale poliției?
La moartea colonelului Ghimiși, îngropat în Tg. Jiu, ofițer cu peste 30 de ani în munca judiciară la Gorj, ofițer care a dezlegat crime grele cu autori necunoscuți și a pus condeiul în mână multor judiciariști care l-au urmat, nu a fost prezent nici-un polițist din Gorj, nici măcar să-i ducă o floare. Onoare lor rezerviștilor care au fost prezenți in corpore! La moartea generalului Șerban, din Brașov, care a condus departamente importante din minister și poliție, inclusiv Inspectoratul județean Brașov al MAI, au fost prezenți patru ofițeri de miliția veche, trei securiști și zero polițiști actuali. Și exemplele pot continua.
Revenind la afirmația cum că o asemenea ceremonie pare a fi omagiat moartea Poliției Române, nu-mi retrag cuvintele, ci dimpotrivă. Da, poliția română mai trăiește prin câțiva polițiști care n-au putut fugi în pensie de când ministresa Carmen Dan a declanșat subminarea instituției trimițând în pensie toți profesioniștii care aveau 25 de ani vechime, adică pe toți cei care, la 45-50 de ani, se aflau în maximul potenței de vârstă profesională.
„Avem un mare deficit de cadre”, avea să se scuze ulterior, sintagmă preluată și de toți cei de după dumneaei. De ce? Și așa, la meciurile de după, a se citi misiunile grele la care este supusă poliția în lupta cu crima organizată și ferocitatea infractorilor, stimata doamna a trebuit să joace cu juniorii. Nu-i subestimăm că uneori juniorii, tinerii pot și fac mai mult decât seniorii, vezi Spania care a câștigat recent titlul suprem cu cel puțin 50% juniori în echipă, dar a da la o parte adevărații profesioniști înseamnă sabotaj.
Profesia de polițist nu mai este atractivă, este o altă vorbă care circulă pe buzele tinerilor preluată și amplificată de media!
De ce? Păi ei sunt orbi? Ei nu văd că poliția, militarii sunt terfeliți de toți neaveniții model Bachide, catalogat a fi călăul rezerviștilor, politicieni, comentatori de profesie care le știu pe toate etc., iar mai marii militarilor români, aflați în funcții, nu iau poziție, asta ca să fie pe plac celor care i-au cocoțat acolo.
Apoi, tinerii nu văd că părinții ori bunicii lor, polițiști cu ștate vechi, în prezent pensionari militari, sunt aruncați peste bord, umiliți, desconsiderați, că un colonel cu 40 de ani vechime, cu funcții înalte ocupate, are pensie mai mică decât subofițerul care i-a fost șofer? Și, dacă trăiesc în casă cu toți acești oropsiți ai sorții care se plâng, discută negativ la adresa instituției care a renunțat să-i mai protejeze, care dintre copiii aflați în preajmă mai are interes pentru meseria de polițist? Dovada? La admiterea din anul acesta, la Școala de subofițeri „Vasile Lascăr” Câmpina, nu s-au ocupat locurile deși s-a renunțat la multe criterii privind înălțimea, mediile școlare din liceu, număr de locuri pentru băieți și fete etc.
Să fi fost acest eveniment un puternic mesaj pentru stârnirea interesului către profesia de polițist? Poate că da și aș fi bucuros, dar mai trebuie ceva. O citez, pentru a câta oară?, pe Golda Meir, fostă prim ministru al Israelului:
-„Dacă vreți să construiți o țară în care se vor întoarce fii și fiicele voastre, dacă vreți să construiți o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul vacanțelor, dacă vreți să construiți o țară care nu va avea frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași:
1.Echivalați corupția cu trădarea de țară, iar oficialii corupți cu trădători până la a șaptea generație…
2.Faceți trei profesii cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de militar, profesor și medic.
Și cel mai important – munciți, munciți și munciți pentru că nimeni în afară de voi nu vă va proteja, nimeni în afară de voi nu vă va hrăni și doar voi aveți nevoie de țara voastră, nimeni altcineva. Închei cu o vorbă a înțeleptului Confucius: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”.
Grl ®. dr. I. Staicu
