2. Cristalizarea pentru Societate
2.1. Grigore Haidău și mântuirea prin artă
Duminică, 23 octombrie 2022, la Sala „Florin Isuf” a avut loc vernisajul expoziției cu „Niște olteni” a graficianului (a se citi: a artistului plastic Grigore Haidău, un fel de spiritus rector și de magister ludi hesseian al Târgu-Jiului în materie de artisticitate portretistică. A moderat evenimentul Pompiliu Ciolacu, director în exercițiu al instituției-gazdă și al editurii acestuia: CJCPCT Gorj. Cele două albume: „…de Toamnă” și „Niște Olteni” au apărut în condiții grafice de excepție, onorând o manifestare tradițională și de prestigiu național.
Eu am comentat expoziția și am elogiat pe merit (e bine să pun problema unei veritabile meritocrații, spre a o deosebi de cea „mizerabilistă”, „aranjată” în culise politice infectate de virusul mediocrității – n.m.). Întrucât, sub dubla semioză a lui Mimesis și Narcis, Grigore Haidău își reflectă, în tablourile sale, propriul suflet metanoic.
Privindu-i „pictura” din condeiul său automat de-o îndelungată experiență, îi constați automat hermeneutica psihologică și capacitatea de a miza pe detaliul semnificativ-simbolic, reprezentator a personalității celui „fotografiat” „reinventat” și „legendarizat”. Altfel „tablourile” sale încep de la arta-joc și ajung la noua fabricare de imagini. „Figurările” îi sunt narative (căci ele spun o poveste a celui „caracterizat”), îi devin reverii aletheice, în care criteriul verosimilității își subordonează categoriile estetice ale frumosului și binelui. Cum teoria vine întotdeauna după, Grigore Haidău – apreciez, postfestum transpune pe coala de hârtie reflexele luminii, oarecum impresionist dar și oarecum determinist.
Actul de contemplație „folosește linia ca element de limbaj plastic – îl citez pe artistul vizual Cătălin Negrea”. Altfel spus, dacă te-a luat în seamă și te-a desenat Grigore Haidău, ești, ori începi să devii important pentru societate. Sincer să fiu nu dau nume spre a nu fi acuzat de subiectivism dar „într-o altă ordine, subiecții săi sunt cei care vibrează”. Cu aceste noi apariții editoriale – se pronunță și Gheorghe Nichifor – „Grigore Haidău aduce încă o piatră solidă la temelia unei construcții la care lucrează de ani buni”, cu un riguros talent și cu o tehnicitate admirabilă.
2.2. Stilul și realitatea umană
Ca „în orașul și colțul acesta de țară”, e de părere și scriitorul Ion Cepoi – Grigore Haidău face artă e un fapt de necontestat mai ales pentru prin stilu-i „rafinat, sublim laborios cu ostentație”, ceea ce face fiind „temeinic, chibzuit, de valoare, esențial”.
Ceea ce am perceput eu însumi în plus sunt solicitările asupra mijlocului, perspectiva creatoare a unui centru, tondourile, discurile interioare, ovalul, asigurarea stabilității imaginii, uneori cenzurarea tensiunii prin deviere și în special dinamica figurii umane dublată, evident de compoziția bipolară (dihotomică a întunericului și a luminii – n.m.).
Dan Grigorescu scrie, într-o carte că stilul trebuie raportat estetic și etic la o realitate umană, rezultantă – a coordonatelor sincronice și diacronice. Grigore Haidău se exprimă pe această orientare, în consens cu principiul numărului, regula unității, sensurile mitice, observabile la tot pasul, alegoriile subsumate transaparent și forma foarte comprehensibilă.
Între aceste forme artistice și mentalități culturale (g)locale, Grigore Haidău implementează discret sinonimia – pe care Andrei Cornea, de pildă, ar nominaliza-o ca fiind – proces spiritual cristalizat pentru societate, ca singura mântuire posibilă. Arta trebuie să-i îndrepte pe oameni către practicarea înțelepciunii, virtuții, dreptății și filosofiei.
2.3. Revista Portal Măiastra
Revista Portal-Măiastra (anul XVIII, nr. 3 (70) / 2022) apare sub dublă egidă a Uniunii Scriitorilor din România și a C.J.C.A.C.T. Gorj. E un număr de excepție, cu deosebite contribuții aparținând unor scriitori arhicunoscuți: Mircea M. Pop (din Heidelberg / Germania), Anca Sârghie, Radu Salvia, Zenovie Cârlugea, Nicolae Georgescu, Zoe Elena Deju, Ana Selejan, Tudor Nedelcea, Iulian Chivu, Gheorghe Grigurcu.
O mențiune aparte înaintez și eu în orizontul de receptare mediatică: în „istoria” lui Ioan Holban, apărută la Iași, la Editura TipoMoldova (a lui Aurel Ștefanachi – n.m.) – de fapt o panoramă critică de portrete literare, intitulată „Literatura română de azi. Poezia / Proza”, sunt prinși din Târgu-Jiu doar trei poeți: Ion Popescu-Brădiceni, Zenovie Cârlugea, Radu Cârstoiu. Mircea M. Pop semnează o cronică la o carte apărută tot la Editura TipoMoldova despre, a lui Zenovie Cârlugea „Triada de aur Eminescu-Arghezi-Blaga”. Pentru care îl felicit, întrucât scriitura e performanțială, ea vibrând la valorile chintesențiale ale unei Românii deopotrivă tradiționale și moderne.
Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie, scriitor
Haz și Tâlc
– un metasonet de Ion Popescu-Brădiceni –
La „Festivalul Cănăvoiu”
a distilat, juriul, puhoiul
de creatori din toată țara.
Ieșit-au cei mai buni în frunte
și ca întreg și-n amănunte
urcând, pe trepte, toată scara.
Acolo, sus, să celebreze
literatură de umor,
satiră, epigrame treze
pe al politicii ogor,
caricaturi, sarcasmoproze
și fabule cu haz și tâlc
– de recitat, amiaza-n târg –
și cu-nțelepte semioze.
