Recunosc, o vreme cam lungă, l-am apreciat pe fermul Crin Antonescu. Fost tânăr liberal şi ajuns preşedinte de Partid Naţional Liberal. Pe timpul când deţinea portofoliul de ministru al Tineretului şi Sportului i-am trecut şi pragul biroului. Timp de vreo patru ani, n-a făcut vreo treabă rea acolo.
Mai aflasem că istoria – ca facultate – a terminat-o nu în cinci ani, ci în şapte. Deh, mi-am zis, o fi fost vreun rebel de student şi cine ştie ce profesori universitari răi ori politruci l-or fi trântit la nişte examene degeaba. Şi-apoi, repetând anii, nu-i aşa, că repetiţia este mama învăţăturii, a aprofundat istoria neamului. Pe care-l iubeşte şi istoria o cunoaşte. N-ar face greşeala impardonabilă a lui Traian Băsescu, care s-a exprimat grobian despre, vezi Doamne, „trădarea” Regelui Mihai. Atunci când a întors armele contra Germaniei fasciste, scurtând cu mult Războiul doi mondial. Un Rege Mihai, care ar putea să ne placă sau nu, dar este singurul şef de stat din ţările beligerante în al doilea Război Mondial în viaţă. Şi pe deasupra decorat atât de Occident, cânt şi de fosta URSS. Acum un an, prietenul meu ing. Gheorghe Nicolcioiu m-a luat deoparte şi mi-a zis: „Ştii că eu ţin cu Băsescu! Aş vrea să te întreb, cum de-i aşa bun orator Crin Antonescu?” Atunci, am îngăimat un răspuns, încercând să-i zic de faptul că omul are o facultate de istorie la bază, a funcţionat ca muzeograf la Tulcea şi, probabil, o fi citit. Oricum, auzisem şi că n-a fost membru PCR. Deci, neavând vreo funcţie şi vizitatorii muzeului nederanjându-l prea adesea, bănuiam, omul a avut timp berechet de citit. Nu ştiu dacă am fost convingător. Şi n-am idee nici dacă lucrurile au stat chiar aşa.
Nu sunt eu în măsură să-l judec. Totuşi, la o emisiune de televiziune, ditamai Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, preşedinte PNL şi copreşedinte al USL, s-a trezit vorbind ca un parlamentar de rând – cum sunt destui – cam aşa: „Criza e plauzibilă”. Vorba lui Sorin Oprescu aruncată lui Mircea Geoană: „Ce spui Franţ?” Noi, pălmaşii, adică oamenii de rând ştim prea bine că ea, păcătoasa de criză, există. Doar demagogii de Băsescu şi Boc o declarau moartă. De mai multe ori. Şi criza se va abate asupra României mai abitir – zic analiştii economici – mai abitir peste doi ani. Nu cumva, Crin Antonescu – fost senator căţărat la cârma PNL şi USL – a obosit? Ori a luat startul prea devreme în cursa pentru Palatul din Dealul Cotrocenilor. Şi s-ar putea să se-ncălzească degeaba? Îl credeam consecvent şi vehement – aici, cu unele exagerări – în criticile drepte la adresa Băsescului. Numai că, acum un an, tot el ceruse copreşedintelui USL, Victor Ponta, ca UDMR să nu facă parte din Guvern. M-am crucit, când l-a auzit cât de mult s-a întors şi a început să le facă o curte fără perdea maghiarilor din UDMR. Şi, mi-am dat seama, că unele chestiuni nu sunt în regulă cu parlamentarii şi politicienii de pe la noi. Crin Antonescu este un exemplu. De om care poate pierde totul numai şi numai pe mâna(şi gura!) lui. Vrea, cu tot dinadinsul, să aibă soarta lui Mircea Geoană!
Ion Predoşanu
