Mai toţi politicienii au limbariţă, numită de cei mai mulţi drept demagogie. Toată lumea-i atentă la inflaţia de pe piaţa financiar-bancară şi nu se preocupă de inflaţia vorbelor fără rost. Cum spuneam, prea puţini dintre politicieni fac excepţie. Care excepţii confirmă regula.
Sâmbăta trecută, aflându-se pe la Târgu Jiu, primul ministru Victor Ponta ne amintea de cetăţeanul Traian Băsescu. Pe care-l considera un şomer de lux, de parcă n-ar lua o simbrie barosană ca Guvernator al Coloniei numită România. Başca faptul că are o droaie de consilieri prezidenţiali cu rang de secretari de stat şi toate avantajele ce decurg de aici. Plus şofer, SPP, Palatul Cotroceni la dispoziţie şi fostele vile ale lui Ceauşescu la fel. M-a pufnit râsul văzând că tupeistul se dă drept mare grădinar. Care grădinar mănâncă din ce produce şi nu se duce la piaţă. Păi la câtă liotă de slugi are ca Guvernator ce ţine loc de preşedinte – mai ales după semnarea Pactului de coabitare – de ce-ar merge la piaţă. Şi-aşa, neobrăzatul iese la cumpărături la supermarketuri numai aşa ca să-l vadă lumea la tembelizoare.
Cam de vreo 9 ani, atât cetăţeanul Traian Băsescu, precum şi portocalii săi – foşti şi actuali – ne-au servit inflaţie de vorbe fără acoperire. În loc de fapte. E limpede că-l preocupă viitorul său, de după alegerile prezidenţiale din 2014. Şi chiar nu recunoaşte că ar vrea un post de raportor sau expert al NATO pentru Europa centrală şi de Est. Ceea ce n-ar fi deloc o utopie, la câte servicii le-a făcut celor din NATO şi Marelui Licurici. Şi-apoi, chiar dacă nu-şi recunoaşte visul său, nu suntem obligaţi să-l credem. Ştiind prea bine că n-are obiceiul să se ţină de cuvânt.
Dacă-i va ieşi aparent utopia cu NATO s-ar alege cu o imunitate beton. Pe care nu i-ar putea-o oferi niciun viitor preşedinte dorit de domnia sa. Mai ales că orice Gâgă, inclusiv Guvernatorul Traian Băsescu, nu poate spera măcar la procentul de 20%, pe care să-l strângă toate firimiturile dreptei vehiculate de el pentru alegerile europarlamentare de anul viitor.
Oricât s-ar căzni şi s-ar screme domnia sa, nu-i posibil ca Forţa Civică, Noua Dreaptă, PDL-ul şi ce firimituri de partiduleţe ori mai fi în jurul lui MeReU sau Cătălin Predoiu – vărul pupilei sale Elena Udrea –, care nu au cum să strângă mai multe voturi decât un Crin Antonescu, Victor Ponta, Mugur Isăreescu ori Sorin Oprescu. Vârfurile de lance boantă ale polului de dreapta nici măcar nu vor intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2014.
Şi atunci, nu-l văd pe Generalul armatei moarte – Traian Băsescu, omul din umbra dreptei româneşti – să stea cu mâinile-n sân. Şi să aştepte redechiderea unor Dosare penale precum Flota ori casa din str. Mihăileanu. Ce vedem că face acum la tembelizoare ori pe Internet sunt utopii de copil râzgâiat ca Domnul Goe. Singura utopie, deocamdată, încă valabilă tot NATO rămâne. Cu Deveselu cu tot şi cu participarea Armatei Române în teatrele de operaţii de unde ne alegem cu praful de pe tobă, cu Eroi morţi şi cam atâtica.
N. ROŞCA
