Ca şi în cazul grăbitei şi mult prea imperfectei Ordonanţe de Urgenţă privind efectuarea interceptărilor, însăilată de ministrul Justiţiei – Raluca Prună, aprobată în CSAT, fără a fi rumegată, în doar 30 de minute, asupra căreia voi reveni, deşi respectiva OUG nu-i publicată şi mai toţi care o comentează îşi dau cu presupusul, mai mult din zicerile Ralucă Prună, ale Şefului CSAT – Klaus Iohannis ori ale primului ministru, Dacian Cioloş.
La fel, cu oarecare întârziere, constat fără vreo satisfacţie că într-o ediţie recentă a publicaţiei germane Der Speigel, nu cea tipărită, ci una online, un jurnalist freelencer, cam neplătit de pe vremea când îi cânta-n strune unui oarecare Traian Băsescu sau pupilei sale Monica Macovei, pe ia tare de preşedintele Klaus Iohannis, pe care-l numeşte „Diletantul”. Aşa cum tot sperăm să nu fie. Totuşi, pe respectivul autor (Keno Versek) de însăilări băsiste l-a deranjat retragerea Distincţiei Steaua României, acordată de cetăţeanul Traian Băsescu unui duşman al poporului român, actualul europarlamentar din partea FIDESZ(Ungaria) – Tokes Laszlo.
„Preşedintele României, membru al minorităţii germane, a candidat cu promisiunea unor mari reforme, dar exercitarea mandatului său este un dezastru”, scrie Der Spiegel – online, potrivit traducerii făcute de Euractiv.ro. (…) Victoria lui Iohannis la alegerile din 2014 fusese un semn de speranţă pentru România şi era privită drept un triumf asupra cleptocraţiei postcomuniste. La preluarea mandatului, la fix o zi după comemorarea a 25 de ani de la căderea lui Ceauşescu, Iohannis promitea România lucrului bine făcut: o ţară democratică, un stat de drept, o luptă împotriva corupţiei. Între timp, mai tot ce se vorbeşte despre Iohannis se referă la decizii negândite sau prea puţin gândite. Mulţi alegători sunt dezamăgiţi, comentatorii îi reproşează o preşedinţie diletantă şi tăcerea prelungită. Aceasta a devenit marca prezidenţială: tăcerea atunci când vocea de şef al statului este necesară în chestiuni de politică internă, afaceri de corupţie sau legi controversate, Dacă ia poziţie, atunci mai degrabă postează un mesaj scurt pe Facebook.”
Şi numai dacă acest text din care-am citat circulă în spaţiul virtual şi tot nu-i liniştitor pentru acela care afirmă că „urmăresc cu atenţie” problema cutare. Ca şi cum dacă Iohannis urmăreşte cu atenţie Cazul bebeluşilor, iar miniştri de la Sănătate şi de la Agricultură ai Cabinetului Cioloş comit gafe impardonabile, ne încălzeşte cu ceva.
Nu putem s-o dăm pe râs atunci când este de plâns, chiar dacă celebrul actor de comedie Charlie Chaplin spunea: „Suntem cu toţii diletanţi, viaţa este prea scurtă ca noi să fim altceva.” Cu tot caracterul generalizator al genialului Charlie Chaplin, nu cred că la preşedinţia României era nevoie de un diletant, când el însuşi promisese o „altfel de politică” şi ne vom, bucura de „România lucrului bine făcut”.
*
L-am ascultat pe încă preşedintele Curţii Constituţionale a României, Augustin Zegrean, vorbind despre nepotrivita Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind interceptările. Care interceptări nu-s luate în seamă într-o democraţie precum a Marii Britanii şi nicăieri în Europa, cu excepţia Ungariei, acolo unde serviciul secret ţine de Guvern şi nu de Parlament. Am reluat ieri o parte a ideilor din Comunicatul Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, care aduce critici stupidei OUG de avarie. Iată că şi Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), preşedinte judecător Gabriela Baltag, crede că este eronată procedura prin care CSAT a ajuns să dispună asupra funcţionării justiţiei peste legile speciale care o guvernează, dar şi peste legea fundamentală”. Adică, încălcând Constituţia!
Tot comunicatul AMR mai face trimitere la legea de funcţionare a SRI, prin care se interzice ofiţerilor din acest serviciu să întocmească acte de urmărire penală! Şi toate acestea se petrec în Zodia cancerului nedemocratic al pretinsului „lucru bine făcut”. Nu în interesul cetăţeanului, ci împotriva libertăţilor sale!
ION PREDOŞANU
