Ca la noi, la nimeni – Oraşul lui Brâncuşi, sub pericolul desfiinţării mineritului!

420

Am avut bucuria să revăd oraşul Petroşani, sâmbăta trecută, participând la premiera piesei „Infinitul Brâncuşi”, de Valeriu Butulescu. Care-i Doctor Inginer miner, Directorul protocolului Combinatului miner din Valea Jiului, dar şi un reputat eseist şi dramaturg, jucat în ţară şi mai ales în străinătate, dar deloc la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu. Adică, la fel ca şi Brâncuşi e apreciat în străinătate, nu şi la el acasă.
Înaintea premierei, la care-a participat şi primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob Ridzi, m-am plimbat pe promenada urbei, am băut un ceai verde pe terasa restaurantului VIA şi am admirat curăţenia străzilor şi aleilor. Iar după spectacol se mai întunecase şi am rămas uluit de originalele lampioane ce luminau străzile şi mai ales de reflectoarele ce făceau să strălucească bisericile ori catedralele ortodoxă, evanghelică, luterană şi greco-catolică. Dintre toate, catedrala ortodoxă era vedeta, având şi crucile de pe cele trei turle luminate cu neoane din interior. Ştiu că în Valea Jiului s-au închis şi în acest an două mine: Petrila şi Livezeni, parcă. Avantajul urbei Petroşani este turismul. Altfel, nu îmi dau seama ce s-ar fi ales de atâţia şomeri şi pensionari.
Iată de ce mă tem tare mult că şi Gorjul nostru monoindustrial este în mare pericol. Mai ales Oraşul lui Brâncuşi – Târgu Jiu. Faptul că CEO a desfiinţat peste 100 de posturi de şefi, cum anunţă Gazeta de Sud, nu-i vreo bucurie. Păcatul cel mare vine de la guvernul tehnocrat, care are o proastă viziune, dacă o are şi nu-i impusă dinafară, despre energie. După ce a pus pe butuci Complexul Energetic Hunedoara, prin băgarea lui în insolvenţă şi închiderea a încă două mine, Valea Jiului riscă să rămână fără termificare. Iar ministrul Energiei, Victor Grigorescu, nu are gânduri bune nici pentru CEO. Se spune că CEO are şi ea un plan de restructurare, unul elaborat fără consultarea sindicatelor! Cum era firesc. S-a vehiculat ideea păgână a mutării sediului CEO la Bucureşti. Numai pentru motivul că actuala conducere administrativă face naveta la Bucureşti. Deocamdată, datorită protestelor şi opoziţiei PSD, sediul CEO a rămas la Târgu-Jiu. Slabă consolare. Eliminarea navetei să fie un motiv serios? Nici pomeneală. De acolo se puteau vinde mai uşor termocentralele Turceni şi Rovinari, iar micuţii tehnocraţi care probabil nu au vreo legătură cu mineritul şi producerea energiei electrice să poată fi mai uşor de strunit. Tot alandala a fost gândită şi mutarea sediului sucursalei Jilţ la Motru. Într-o totală lipsă de transparenţă. Mai ales că, din 1 iunie sau 1 iulie, se bănuieşte a fi disponibilizaţi vreo 2.000 de ortaci.
Oare nu interesează pe nimeni faptul că energia pe cărbune ar mai putea avea viaţă încă 20-30 de ani sau chiar mai mulţi? Una peste alta, chiar şi directori impuşi de ministrul Energiei susţin că 15.300 de angajaţi în minerit şi energie ar fi prea mulţi. Cine apără locurile de muncă? Nimeni.
În locul unei strategii pe termen lung a producerii de energie ieftină în ţară, se tot vorbeşte despre desfiinţări de posturi, iar şomajul tehnic se face prin rotaţie. Există o companie de stat SC Conversmin SA ce a închis până acum definitiv 13! Mine din judeţul Gorj. Respectiva companie are ca obiect de activitate conservarea şi închiderea minelor şi carierelor. În viitorii ani vor mai fi închise alte 21 de mine şi cariere din Gorj.
La nivelul ţării, compania de stat SC Coversmin SA a cheltuit numai până acum zeci şi sute de milioane euro! Numai cu procesul de conservare. Oare de ce nu se rentabilizează minele, dacă or mai fi existând?, şi carierele. De ce nu se modernizează termocentralele Turceni şi Rovinari? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă Dacian Julien Cioloş, primul ministru româno-francez al României, şi ministrul Energiei, Victor Grigorescu!
ION PREDOŞANU

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here