Am mari probleme cu internetul, deși firma Clicknet a fost preluată de Telekom de la grecii care dețineau procentele majoritare la defuncta Romtelecom. M-aș fi așteptat că dacă am încăput în mrejele unei firme germane să fie mult mai sigur serviciul de Internet. Da de unde. N-a sporit siguranța, ci doar tariful. De ce să nu recunosc, actualul motto: „Trebuie să cultivăm multă gândire, nu multă învățătură”, atribuit lui Democrit, l-am selectat dintr-un volum de peste 6.000 de aforisme, semnat de Th. Simenschy, de cugetări antice și moderne, ediția a doua, îngrijită de Cicerone Poghirc, la Editura Junimea, Iași – 1979.
Acum, scriu cu teama de a nu-mi dispare iar semnalul Internetului. Și gândul mă duce înapoi, în timp, la primul meu dascăl. Învățătorul Gheorghe Popescu, din Racoți, județul Gorj, trecut demult în lumea celor drepți. Cel care mi-a pus primul creionul în mână și de la care am învățat abecedarul, scrierea caligrafică, prima brumă de gramatică și aritmetica. Era un om sobru și pasionat de meseria lui. Se făcea ascultat prin vocea baritonală și scrierea deosebit de frumoasă pe tablă, cu creta, fără a se deplasa prea mult printre bănci și printre învățăcei. Luptase în al Doilea Război Mondial, unde fusese rănit și nu-și putea îndoi piciorul drept de la genunchi. Îi rămân pe veci îndatorat și tot ce-am deprins se cuvine să recunosc că este meritul domniei sale.
Regretatul învățător Gheorghe Popescu nu era, cum am mai spus, din Peștișani și locuia, probabil, în gazdă la cineva de-al locului. Căci despre o posibilă navetă, cum fac acum majoritatea dascălilor și profesorilor de la Școala Generală ori de la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” din Peștișani, nici nu putea fi vorba. Prin anii ‘50 așa ceva, adică naveta, nu era posibilă. Microbuzele nu apăruseră, iar autobuzele IRTA ale raionului Târgu Jiu erau rare.
*
Să facem un arc mare peste timp și să ajungem în anul 2019. Când școala românească se confruntă cu grave probleme. A dispărut respectul față de dascăli și față de profesori, de parcă lumea a luat-o razna. La fel ca lumea politică. Este cazul să recunoaștem că nici politicienii nu au ha școală. Majoritatea dintre ei. Un vaporean, absolvent al unei școli postliceale de marină și doar cu școala vieții a ajuns ditamai președintele României pentru două mandate, de câte cinci ani fiecare, în total zece ani răi pentru amărâta noastră de țară. Care nu-i și a lui Traian Băsescu(născut Braunovici), iar urmașul lui e un veritabil Băsescu II. Și care, la fel ca predecesorul nu respectă Constituția României, fiind unul rupt de realitate. În sfântă zi de duminică, zadarnic s-a căznit o realizatoare de televiziune să-l aducă pe ministrul Educației și Cercetării la subiectul ȘCOALĂ! Doamna Ecaterina Andronescu, căci despre domnia sa este vorba, care-a mai fost și în alte rânduri ministru al Educației se deda numai la generalități.
Partidul social-democrat, din care face parte, s-a căznit tare să-i mulțumească pe învățători și pe profesori cu salarii bune. Mai nou, am aflat că alianța de guvernare PSD-ALDE a votat în Parlamentul României și o doleanță destul de deșănțată a cadrelor didactice. S-a dat o lege care le oferă acestora un spor de suprasolicitare neuropsihică de 10%, legea așteptându-și promulgarea.
Mai zilele trecute, clasele a VII-a și a VIII-a au susținut niște examene de evaluare. Cu rezultate catastrofale, mai ales la clasa a VII-a. Unde majoritatea notelor au fost între 5 (cinci) și 7(șapte). Nu-i rușinos? Noi ne-am fi așteptat la mai mult de la școlarii de azi, viitorul de mâine al României. Tare mi-e teamă că viitoarea Lege a Educației va trebui să prevadă, inclusiv o evaluare a evaluatorilor. Inclusiv, una neuropsihică.
Căci evaluarea pasiunii acestora pentru învățământ e o treabă cu mult mai grea. Dar necesară!
Ion PREDOȘANU
