La o reuniune a Consiliului Director al Fundaţiei „Casa Brâncuşi-Hobiţa”, al cărei preşedinte este prof.univ.dr. Moise Bojincă, decanul Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii „C. Brâncuşi” Târgu Jiu, lunară, s-a vorbit mult despre ceea ce fac românii pentru cinstirea memoriei părintelui sculpturii moderne universale – hobiţanul plecat pe jos la Paris şi intrat definitiv în Panteonul Culturii lumii.
Însuşi cărturarul Moise Bojincă anunţa nişte propuneri de acţiuni ale Fundaţiei „Casa Brâncuşi-Hobiţa”, cu sediul în Peştişani, reşedinţa de comună, pentru omagierea-comemorarea în 2012 a celor 55 de ani ce se vor petrece de la ridicarea la Ceruri a Sfântului din Montparnasse.
În 2007, fiind la Paris, la mormântul din cimitirul Montparnasse, unde-şi doarme somnul de veci marele sculptor, românii au stat de vorbă cu francezii. Cel care-l revendică pe Brâncuşi ca fiind unul de-al lor, uitând că este român născut în Hobiţa Gorjului. Ba chiar îi acuzau pe români că fac prea puţin pentru cinstirea memoriei sale la ei acasă. Şi parţial, dacă nu pe alocuri chiar total, au dreptate. Nişte academicieni ai Republicii Populare Române, prin 1957, oportunişti faţă de regimul comunist instaurat după al doilea Război mondial, l-au nedreptăţit pe marele artist, considerându-i opera retrogradă. Şi de atunci, C. Brâncuşi a renunţat la cetăţenie, iar de supărare şi cu viaţa pe sfârşite le-a cerut Franţei cetăţenia şi francezilor le-a dăruit atelierul şi toate operele sale ce încă le deţinea. Ei bine, nici acum Academia Română nu s-a dezis printr-o hotărâre ideile referatului semnat atunci de academicienii George Oprescu, George Călinescu şi Mihail Sadoveanu. În anul de graţie 2011, al Mileniului trei, nu ştiu cum se face că Simpozionul „Brâncuşiana” fu mai bine organizat. Sigur, Centrul de Cultură şi Artă „C.Brâncuşi” funcţionează ca direcţie a Primăriei Municipiului Târgu Jiu. Ei, şi ce-i cu asta, veţi zice ? Cum se spunea, referitor la Planeta Pământ, „Şi totuşi, se mişcă !” putem afirma şi despre Centrul Brâncuşi. Noul director, Ovidiu Popescu, are contestatarii lui. Dar cine nu dă într-un pom cu roade? Uite că de când conduce directorul Ovidiu Popescu se mai face câte ceva. Schimbarea lui Sorin Lory Buliga, cărturar valoros dar mult prea interesat doar de persoana domniei sale în dauna memoriei lui Brâncuşi, s-a dovedit benefică. Nu mai departe decât săptămâna aceasta, la Centrul de Informare Turistică, ce ţine de Centrul condus de Ovidiu Popescu, s-a întâmplat un eveniment cultural de excepţie. „Ziua Coloanei”, prin vernisarea extraordinarei expoziţii de fotografii din Arhiva distinsei Doamne Sorana Georgescu-Gorjan, fiica binecunoscutului constructor al Coloanei fără de Sfârşit, ing. Ştefan Georgescu-Gorjan. La vernisaj s-au reunit brâncuşiologii Ion Mocioi, Zenovie Cârlugea, Vasile Vasiescu şi mulţi alţii de prin partea locului. Acum vreo săptămână, la Sala Maură a Palatului Administrativ s-a lansat cartea „BRÂNCUŞI mai puţin cunoscut/ Discovering BRANCUSI”, brâncuşiologie bucureştence Doina Frumuşelu. Care carte este o ediţie bilingvă: română şi engleză, cu o ilustraţie bogată şi o prezentare grafică şi tipar de nivel mondial.
Revenind la Fundaţia „Casa Brâncuşi-Hobiţa”, şi aceasta îşi propune cinstirea memoriei sculptorului plecat din Hobiţa, comuna Peştişani prin expoziţii şi organizarea pe 19 februarie 2012, în parteneriat cu Centrul condus de directorul Ovidiu Popescu a unui Simpozion „Brâncuşiana”, la Hobiţa, Peştişani şi Târgu Jiu. Plus a unei deplasări a membrilor săi la mormântul din Cimitirul Montparnasse, în martie 2012.
Sunt numai o parte din acţiunile Fundaţiei şi ale Centrului târgujian, asupra celorlalte propunându-ne să mai vorbim. Multe sau puţine, veţi decide dumneavoastră. Dar, să recunoaştem, ceva se întâmplă. Iar propuneri mai aşteptăm, inclusiv pe adresa cotidianului Gorjeanul. De iniţiative şi de articole avem nevoie.
Ion Predoşanu
