Cei mai pricepuţi gorjeni în a scoate bani şi din piatră seacă sunt investitorii din fotbal şi din minerit. După cum ştiţi, două echipe de fotbal cunoscute ale Gorjului au retrogradat: Pandurii din Liga I în Divizia B şi Minerul Motru din Divizia C în Campionatele Judeţene.
Ambele echipe au fost finanţate şi de autorităţile locale din Târgu Jiu şi din Motru, al căror rol a fost unul secundar, în atribuţiunile lor intrând întreţinerea bazei materiale deşi, între noi fie vorba, o parte din banii pe care i-au alocat în bugetele locale pentru sport şi cultură s-au dus tot în buzunarele diriguitorilor fotbalului, ca o lovitură de pedeapsă. Acum, la spartul târgului, după retrogradare, o parte dintre fotbalişti vor fi socotiţi „ţapi ispăşitori” şi vânduţi pe te-miri-ce, aceasta numai la vedere, deoarece sumele reale nu se înscriu în contracte ci doar în portofele. La capitolul „pricepere” a contribuit şi staff-ul tehnic al celor două echipe, inclusiv antrenorii care, între altele, au avut şi calitatea de recrutori ai unor fotbalişti, care să fie pregătiţi pentru vânzare. Conform declaraţiilor oficialilor din fotbal, a fost un campionat curat… Vorba-vine!… Câtă curăţenie a fost în el s-a văzut limpede, mai ales de către iubitorii sportului care sunt la stadion de câte ori se joacă fotbal. Acum, ce să mai vorbim, există în jurul celor două retrogradări politica veştilor bune şi politica întreţinerii bazei materiale, investiţie neprofitabilă, dar cu multă valoare electorală pentru edili. Publicul iubitor de fotbal va ţine cont că primarii au amenajat cele două stadioane ca să poată juca pe ele şi echipe mari.
Stadionul de la Motru va primi echipa din Târgui Jiu, care va aduce în tribune spectatori din tot judeţul, în speranţa că Pandurii se pot întoarce repede în prima Ligă dacă sunt susţinuţi. Pe acest fond vor începe investiţiile în fotbal după risipirea lotului de jucători care au eşuat …
Alţi bani, altă distracţie, pentru că gorjenii doresc să aibă în continuare fotbal la nivel naţional. Despre priceperea la fotbal şi la beneficiile din jurul lui dar şi despre obligaţii, nu putem emite decât supoziţii, adevărurile nefiind cunoscute în totalitate nici de şefii de la Bucureşti, adică Mircea Sandu sau Mitică Dragomir. În lumea fotbalului matrapazlâcurile pot părea activităţi cinstite dacă păstrătorii de secrete nu divulgă reţeta. Să trecem acum la altă pricepere: aceea a trimiterii minerilor în şomaj tehnic, pentru că stocurile de cărbune sunt pline, anotimpul este ploios şi termocentralele n-au voie să cumpere mai mult cărbune decât le trebuie. Nici după ce se va constitui ELECTRA, pentru naşterea căreia va fi nevoie de o operaţie asemănătoare operaţiei de cezariană aplicată femeilor care nu pot naşte situaţia nu se va rezolva. În minerit există două forme de activităţi miniere: de stat şi private. Atunci când mineritul de stat este în vacanţă, mineritul privat lucrează, pentru că el are contracte cu beneficiari tradiţionali şi pentru că vinde cărbunele mai ieftin decât statul. Să nu vă întrebaţi ce legătură există între mineritul privat şi şomajul tehnic fiindcă daţi peste un conflict de interese genial mascat, graţie căreia administraţia din minerit face bani frumoşi, chiar dacă se foloseşte de terţi sau afini. Pe scurt: v-aţi întrebat vreodată ale cui sunt maşinile care cară cărbunele din micro-carierele private? Evident, ale unor transportatori care, la rândul lor, au în custodie TIR-urile unor domni şi doamne aflaţi în legătură directă cu diriguitorii mineritului din tot Gorjul. Unii au tractoare, alţii au utilaje, iar alţii TIR-uri pentru care încasează de unde trebuie, nu un salariu, ci o „cotăriţă” de bani negri, care se albesc cu suta pe oră, şi mai şi produc alţi bani după albire! Legalitatea câştigurilor nu poate fi pusă la îndoială, dar nici pierderile, întrucât am auzit că un domn care are firmă de transport şi-a permis să taie un utilaj de transport şi să-l vândă la fier vechi ca să mai obţină ceva de pe urma colaborării cu un fost lider din minerit. Alţii, care n-au putut să reziste, au fost pur şi simplu anulaţi ca proprietari de maşini de transport, vânzarea maşinilor fiind nimerită pentru achitarea unor taxe apărute, exact pentru a impune protecţionismul în sistem.
Constantin Bunilă
