Gustave Le Bon spunea în urmă cu aproape 200 de ani că în mulţimile în mişcare savantul şi imbecilul au statut egal. Partidele politice din România sunt ele însele mulţimi în mişcare pline de savanţi şi imbecili, fiecare manifestându-se în felul său în legătură cu evoluţiile personale.
Savanţii care au investit în formarea lor intelectuală, aspirând la locuri bune pe scena publică, tac şi meditează în timp ce imbecili îşi dau cu părerea în legătură cu toate problemele pe care cred ei că le pot aborda. În felul acesta savanţii sunt excluşi de la decizia publică pentru că imbecilii ocupă toată scena, susţinându-se unii pe alţii în ideile aberante pe care ei le avansează, considerate ani de zile idei revoluţionare. Din acest punct de vedere nici nu-i de mirare că am ajuns în sapă de lemn. Gorjean fiind în filiaţia istorică legată de numele tatălui şi după cea maternă, am avut posibilitatea să văd şi să trăiesc pe viu mistificările prin care Gorjul a urcat o treaptă pe scara economică de pe care s-a prăbuşit prin osârdia comună a administraţiei politice şi a sindicatelor din minerit. Viaţa nu a bătut pasul pe loc, ci a căzut în recesiune pregătind vremuri grele pentru generaţiile care vin. Aceia nu-l vor mai privi cu stimă sau cu obligaţie pe nici unul dintre cei care s-au amestecat în destinul acestui judeţ, crezând că ei ştiu şi pot. Spun aceste lucruri în ajunul aniversării evenimentelor din Câmpia Soarelui de la Padeş, acolo unde domnul Tudor a organizat primul pluton revoluţionar al anului 1821. După cum ştiţi, Tudor Vladimirescu a ajuns în scurt timp domnul Ţării Româneşti şi a fost asasinat de eterna frăţie naţională care a perpetuat mitul lui Abel şi Cain. Am avut prilejul zilele acestea să mă văd cu omul de presă Valentin Saidac, cel pe care îl mai putem auzi din când în când la Radio România Internaţional, un monument de cultură care a apreciat verticalitatea ziarului nostru şi truda neobosită a celor care îl fac, remarcându-l între alţii pe maestrul Ion Predoşanu, pe profesorul Grigore Drondoe, pe Vasile Irod, pe profesorul Gogonea şi pe mulţi dintre cei care contribuie din tot sufletul lor pentru păstrarea identităţii ziarului. Distinsul om de presă a mai recunoscut faptul că finanţarea independenţei unui ziar nu ţine doar de cei care îl fac, ci de cel care asigură o asemenea apariţie, după care, luând în discuţie vremea lui Tudor, a recunoscut faptul că în ciuda dezvoltării timp de 200 de ani a judeţului, forţa lui economică a scăzut. În vremea lui Tudor, Gorjul făcea comerţ cu Occidentul cu vinuri, cu vite, cu produse agricole; acum acest fel de comerţ numai există, semn că ne-a cam dispărut independenţa.
NOTĂ: Tudor Vladimirescu a emis o pravilă pe care ar trebui să o citim din când în când şi celor care fac texte de Constituţie, ca şi acelora care o votează sau o validează prin referendum. Aceştia sunt des…făcători de viitor, sau mai bine zis, desfăcători.
Constantin Bunilă
