.jpg)
Ultima bogăţie neexploatată şi nevândută a românilor este proprietatea de bunuri teritoriale, adică de pământuri, pentru că sursele de câştig rezultate din cultivarea pământului acordă un grad de independenţă sporită celor care le deţin.
Statul social a cumpărat voturile a milioane de deţinători de suprafeţe agricole printr-un mijloc foarte simplu: nu a impozitat proprietatea funciară, nu a îndatorat pământul. Al doilea mijloc de cumpărare al voturilor a fost asistenţa socială, acordată cu mărinimie şi fără verificări, tuturor românilor care s-au declarat săraci sau foarte săraci, chiar dacă unii dintre ei au maşini scumpe, telefoane de ultimă generaţie, plasmă la domiciliu, pentru că statul nu poate verifica încă tot ceea ce omul ascunde. Din acest punct de vedere, mult hulitul Emil Boc, atunci când vorbea de pensii şi salarii nesimţite, probabil că avea dreptate şi ar fi găsit cele mai bune soluţii, dacă mafia de partid n-ar fi speculat chichiţele legii pentru a-şi amplifica reţeaua. Boc are dreptate şi cu legea zilierilor, pentru că nu se adresează numai întreprinderii Sapa şi Lopata, ci şi diverselor forme de muncă cu ziua. În satul românesc munca tradiţională a suprafeţelor agricole a fost înlocuită cu tehnici moderne prin care ţăranii evită îndatorarea pământului şi a gospodăriilor personale la bănci. O zi la prăşit sau la îngropat (a doua praşilă) ajunge undeva la 30 de euro cu mâncare, băutură, odihnă, tutun şi respect pentru cel care pune mâna pe coada sapei. Adică atât cât costă erbicidarea unui hectar de pământ. Facem menţiunea că pentru prăşitul unui hectar însămânţat cu porumb trebuie vreo 10-15 lucrători cu sapa şi o muncă serioasă, toată ziua, la care s-ar mai adăuga banii pentru răriţat sau alte mici nimicuri, cum ar fi o coadă de sapă, ascuţitul sapelor, etc. Erbicidarea se face într-o oră, faţă de prăşitul manual care durează destul de mult. Şi tractoristul şi zilierul cu sapa au scăpat de impozite pe venituri, lucru care nu se va mai întâmpla de acum încolo. Evident ne aşteptăm la alte subterfugii, la declarări de venituri mult mai mici decât cele obţinute, pentru ca ţara să nu ia încă o dată pielea de pe cel care vrea să se descurce pe cont propriu. Va fi un fel de minciună sui generis care va încerca să menţină sistemul de până acum, un soi de multilevel care a ferit gospodăria ţărănească de faliment. În mod paradoxal, guvernul Boc a greşit când a tăiat pensiile şi salariile şi a mărit preţurile pentru că sfaturile marilor înţelepţi de peste hotare, marca FMI, nu şi-au atins scopurile: agricultura nu a căzut deloc aşa cum s-au aşteptat ei, ci se menţine, creşterea animalelor pare a da semne de reabilitare şi din acest punct de vedere şi preşedintele şi premierul Boc pot fi fericiţi. Unii dintre românii învăţaţi cu jeluirile au învins criza pe şest.
NOTĂ: Pentru că nu mai pot fi transformaţi în proletari, ţăranii noştri pleacă să muncească la patroni străini, în timp ce ei înşişi au în ţară suprafeţe cultivabile de 2-3 ori mai mari decât ale străinilor. Străinii au sesizat că românilor nu le place să-şi muncească pământurile şi au început să le cumpere. Acesta este cel mai mare pericol de sărăcie prin care poate trece o naţiune.
Constantin Bunilă
