.jpg)
În ultimele săptămâni am venit în contact cu multe dintre realităţile politice ale localităţilor Gorjului. Mari sau mici, localităţile sunt bântuite de aceleaşi patimi de sfârşit de mandat.
Primarii în exerciţiu se mobilizează să rămână în prim-planul preferinţelor politice chiar dacă partide concurente până mai ieri şi-au dat mâna să învingă Puterea la zi. În nicio alianţă, nici măcar în USL, înţelegerea nu funcţionează ca principiu de bază, semn că toleranţa politică nu poate învinge oportunismul cotidian. Zilele trecute am spus că părintele Fîciu de la Logreşti a ţinut, în faţa mulţimii, un discurs. În acel discurs preotul a desfiinţat politica şi patimile din jurul ei, precizând că fiecare ales, indiferent de culoarea politică poartă cu sine bagajul de încredere al unei mulţimi de alegători. Preotul a vorbit despre faptul că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, aruncând anatema peste toţi dracii politici. Şi nu se poate spune că nu există draci politici în judeţul Gorj. Politica anulează inteligenţa şi calitatea intelectuală a reprezentantului ales sau numit, atâta vreme cât acesta foloseşte sau amplifică duşmănia politică. Poporul nu are voie să fie manipulat de asemenea reprezentanţi duşi la biserică cu forţa, pentru că morala acestora este cel puţin îndoielnică, dacă nu condamnabilă. Este adevărat că politica fără luptă nu reprezintă nimic, însă mijloacele competitorilor sunt jalnice. Ce valoare mai are un cadru universitar dacă nu respectă autoritatea sau voinţa acesteia de a-l avea sau nu musafir într-o anumită conjunctură. Poporului nu-i poţi impune cu forţa sentimente de culoare politică. Nu poţi obliga comunitatea să nu ştie care sunt disensiunile dintre conducătorii ei. Ce valoare mai are un lider care nu vine să aducă liniştea, ci, dimpotrivă, să tulbure apele, folosind cuvintele spuse mulţimii ca pe nişte pietricele aruncate în mijlocul lacului!? Probabil că acel lider nu ştie care este forţa valului. Şi dacă nu ştie, la ce Dumnezeu s-a mai amestecat într-o instituţie de coordonare politică centrală, atâta vreme cât centrul politicii naţionale mai rămâne la judeţe. Partidele se vor simplifica după regionalizare, pentru că odată cu regionalizarea vor scădea şi numărul pretenţiilor unor oameni politici la posturi călduţe şi în solda alegătorului. Acest lucru îl uită liderii, încercând pe căi mai puţin ortodoxe să crească zestrea electorală a partidelor pe care le conduc. De fapt, ei fac un rău fundamental dezvoltării trainice a naţiunii, deoarece anulează valorile şi cultivă oportuniştii. Acest lucru conduce la haosul politic pe care îl constatăm şi ale cărui efecte se traduc în nepricepere şi sărăcie. Mai există o metodă de a pune lucrurile la punct: la modificarea Constituţiei, toate mandatele politice să fie limitate la maxim două, acest lucru putând contribui la creşterea valorii organizaţionale a ceea ce noi numim partide, la ora actuală.
Notă! În România nu există partide de stânga sau de dreapta, ci pur şi simplu, nişte organisme dominate de găşti.
Constantin Bunilă
