Puţină lume ştie că Bonsaiul, ca şi omul, are forme, stiluri de viaţă, şi personalităţi diferite. Şi bonsaii sunt diferiţi între ei, aşa cum sunt şi oamenii.Atâta timp cât noi cunoaştem stilurile unui ”copăcel” în miniatură, ne putem forma mai repede o vedere asupra modului armonios, la cum ar trebui să arate un astfel de exemplar.
La fiecare bonsai vom găsi forma triunghiului, de obicei panta lui diferă de la o specie la alta.
Forma este dată de “numărul de grade al unghiului format de o linie verticală ce coboară din vârful arborelui până la baza trunchiului ”.
Deci stilul unui bonsai este definit în funcţie de forma trunchiului.
Japonezii sunt cei care au dat curs acestor stiluri şi forme, având ca model natura.
Întreaga lume a fost de acord cu promovarea acestora, în schimb cu trecerea timpului trebuiau create şi alte stiluri pentru a împrospăta aerul nobil pe care-l emana un bonsai, prin portul lui.
Aşa a luat naştere clasificarea stilurilor în funcţie de unghiul pantei şi de înălţime.
Clasificarea după înălţime:
,,Shito-de la 1cm-7,5 cm
,,Mame-de la 7,5-15 cm
,,Kotate Mochi-de la 15-30 cm
,,Chiu Bonsai – de la 30-60 cm
,,Dai Bonsai – peste 60 de cm practicate mai mult de japonezi
Clasificarea după unghiul pantei: (adevăratele stiluri)
Grupa I: cu un singur trunchi
,,Chokkan (vertical drept) – este singurul arbore drept, cu vârful perpendicular, pe bază nu se admit curbe în forma trunchiului.
Ramurile sunt grupate câte trei, iar prima ramură să fie poziţionată la o treime din înălţimea trunchiului şi să fie cea mai joasă.
,,Shakan (înclinat)- să aibă vârf la 45 grade înclinat faţă de bază iar rădăcinile să fie poziţionate opus triunghiului astfel se formează un echilibru.
,,Kengai (cascadă) – arborele sau arbustul se revarsă în afara ghiveciului.
,,Bankan (răsucit) – este cel mai rar stil întâlnit, trunchiul este unduit, format din mai multe curbe.
,,Moyogi (vertical curbat) este cel mai întâlnit faţă de stilul vertical drept, acesta are trunchiul în zig-zag, având curbe sinuoase, ramurile pornesc mai mult dinspre exteriorul curbelor.
,,Han-Kengai (semi cascada) – arborele este înclinat iar vârful nu trebuie să coboare mai mult de partea inferioară a ghiveciului.
Aceasta are mai mult de două pante sau apex-uriunul este poziţionat deasupra rădăcinii iar altul în jos la bază.
,,Bunjingi (în formă de litere) – Stilul Bunjingi are unul dintre cele mai elegante stiluri, cei care l-au creat s-au inspirat din picturile chinezeşti. De remarcat este diferenţa dintre înălţimea trunchiului şi grosimea acestuia, iar ramurile sunt poziţionate în partea superioară pe trunchi. Vasul în care este plantat are dimensiuni mici şi este rotunjit, fapt ce scoate în evidenţă înălţimea bonsaiului.
,,Hokidachi (matura) – Bonsaiul are coroana ovală, bogat ramificată sub forma unei mături. Plantele care se folosesc la acest stil sunt “Ulmus parvifolia”, Ulmus minor” şi “Zelkova serrata.
,,Sabamiki (trunchi zgâriat, sfâşiat) – are un stil uşor de remarcat datorită trunchiului aproape rupt în bucăţi, acesta reliefează mediul natural în care trăieşte, aici fiind supus diferitelor calamităţi ale naturii cât şi de animalele sălbatice care de fiecare dată îşi ascut ghearele şi coarnele de scoarţa copacilor.
,,Sharimiki (are trunchiul doar cu o linie de viaţă) – seamănă puţin cu stilul Sabamiki, numai că la acesta doar o linie subţire de scoarţă face legătura între ramuri şi rădăcină.
,,Fukinagashi (bătut de vânt) – acest stil are o formă de-a dreptul ciudată, arborele arată de parcă ar fi ”suflat de vânt”. Este singurul stil la care se acceptă ca ramurile să treacă peste trunchi. Formează unghi de 45 grade, ramurile au frunze doar pe partea inferioară a înclinaţiei iar rădăcinile sunt puţin ieşite în afară.
,,Negari (rădăcini expuse) – au rădăcinile vizibil ieşite în afara ghiveciului, iar bonsaiul arată ca şi cum ar fi ridicat pe acestea.
,,Sekijoju (rădăcini peste piatră) – Stilul Negari seamănă cu Sekijoju, doar că aici rădăcinile Bonsaiului înfăşoară o piatră iar mai apoi intră în pământ.
,,Ishitsukin (copac pe piatră) – la acest stil, cea mai mare importanţă o are stânca pe care este plantat bonsaiul, ne duce cu gândul la peisajele din vârf de munte unde arborii au condiţiile de viaţă destul de dure.
,,Takozukuri (caracatiţa) – are ramurile şi trunchiul fin contorsionate, de aceea se numeşte şi caracatiţa, ramurile semănând ca nişte tentacule.
,,Nejikan (parţial răsucit) – Stilul Nejikan aduce puţin cu stilul Bankan, doar că acesta are o singură porţiune de trunchi răsucită.
Grupa II: stilul cu mai multe trunchiuri care cresc dintr-o singură rădăcină.
,,Tankan-Bonsai cu un singur trunchi
,,Sokan-Bonsai cu două trunchiuri crescute din aceeaşi rădăcină
,,Sankan-Bonsai cu trei trunchiuri
,,Gokan-Bonsai cu cinci trunchiuri
,,Nanakan-Bonsai cu şapte trunchiuri
,,Kyukan-Bonsai cu nouă trunchiuri
,,Kabudaki-trunchiuri grupate
,,Korabuki-trunchiuri diferite
,,Ikadobuki-stil plută
,,Netsumgari-seamănă cu stilul plută
Grupa III. Păduri de bonsai iar aici avem următoarele stiluri:Soju,Sambon-yose, Gohon-yosei, Nanahon-yose, Kyuhon-yose, Yose-Ue , Yomayori,Tsukami.
Grupa IV. Alte stiluri: Banyan, Sumo Baobab, Pierneef, Apex plat, Bushveld, Wonderbroom, Ficus sălbatic, Flacăra, Plangator, Tanuki.
Grupa V. Peisaje de grădini şi parcuri în miniatură.
Stilul Bonkei, Suiseki, Kusamomo şi altele.
Inginer Peisagist Maria-Teodora PEAGU
