Acasă. Loc, spațiu, întindere, timp, orizont și permanență. Dealuri mioritice, păduri de stejari, fagi, ceroi, arțari, mesteceni, pluți, pe sub care cresc neamuri de ciuperci, rugi încărcați cu mure, poieni cu fragi, de sub rădăcinile cărora curg izvoare, țâșnesc iezere, se formează ogașe cu apă rece și curată ca lacrima.
Acasă. O cabană, undeva într-un luminiș de codru, un moș, cu sau fără barbă, albă respectând echilibrul între om și natura obligată să-l ajute mereu să supraviețuiască secetei, foamei, mizeriei morale, infecțiilor maladive, pandemiilor, războiului, exploatării omului de către animalul-om.
Acasă. O căsuță cochetă, de gospodar harnic, închiaburit nițeluș, numai cât și-și poată întreține familia (cu fii și fiice, nepoți și nepoate, nurori și gineri etc.), vitele, păsările de curte, pomii din livadă, via rodnică an după an, fâneața, ogoarele, caii de povară, porcii de Crăciun, cloștile cu pui, pivnița din podgorie, saivanul cu oi și capre, ș.c.l.
Acasă. Pace, bunăstare, fericire, îndurerări când cei bătrâni se petrec pe lumea cealaltă, ritualuri funerare și postfunerare, de moși solstițiali și echinocțiali, nunți, botezuri, praznice, sărbători religioase, rar câte horă cu lăutari în mijlocul ei sacru, rotindu-se amețitor în buricul, nu departe de biserică, de căminul cultural, bibliotecă, primărie…
Acasă, teritoriu în curs de dispariție, concept pe care globalizarea o să-l radă cu tăvălugul ei „comunist / neomarxist / imperialist / autoritarist”, oicumenă pe care o s-o înghită digitalizarea infamă, pe care eu o respect, dar sceptic, de sinuciderea educațională o unei nații, a unui neam, a unui popor, a unor populații, cărora dreptul la justificarea estetică etică, etnologică și patriotice, le va fi cândva interzis.
Acasă. Tribulații, copilărie naivă, visătorie de adolescență întârziată in illo tempore, azi obligată să se… scurteze în trap săltat atrasă de o societate buimăcită în cele mai cumplite nenorociri, război climatic, covid, războiul Federației Ruse în Ucraina, secări de fluvii (în Italia ori în Tanzania), potoape, grindină, incendii infernale, într-o prăpastie fără fund, în crize succesive, inflație, politicianism cețos, secretos, ocult, care subminează regimurile democratice și libertățile civile, arta, literatura, știința, filosofia, cercetarea adevărului oricât de josnic ori de măreț ar fi el, oricât de ridicol ori de sublim ar părea la o analiză care să-i disece structura interioară, motivațiile intrinseci și desigur extrinseci.
Iată cum, pornind de la „acasa” mea paradisiacă, de la Brădicenii Gorjului unde de 25 de ani s-au derulat, cu o bună mecanică atâtea seri de poezie, muzică, literatură și critică, de contemplație, de admirare a minunatelor peisaje autohtone, de celebrare a celor mai încântătoare daruri ale Inspirației Imaginației, Fanteziei creatoare, Fantastikonului și Eikonului la care orice minte normală se adapă intelectual și spiritual, pot elabora şi acest eseotext. Au fost botezate de extraordinarii mei amici din eon, în frunte cu Ion Cepoi, director de-o productivă la maximum bucată de vreme la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, „Atelierul Național de Poezie și de Critica Poeziei „Serile la Brădiceni”, a cărei cea de-a 26 ediție o să se întâmple, din nou, la Brădiceni, Târgu-Jiu și Peștișani, între 6 și 8 septembrie 2022, cu concursul desigur și al destoinicului primar Cosmin Pigui.
Și fiindcă iată, cumva firesc, survenind în contextul eseului de față, numele scriitorului, poetului, istoricului teatral, romancierului, criticului literar, publicistului, comentatorului evenimentelor artistice, inițiatorului de programe, instituții, tabere de creație și de cercetare etnografică, etnologică și etnosofică, ION CEPOI, să reamintesc că în epoca sa de prodigioasă „domnie” managerială, C.J.C.P.C.T. Gorj a pus umărul zdravăn la dezvoltarea culturală și cultuală a județului, dând impresia c-ar putea să-și adjudece, cât mai rapid, o dominantă suverană deopotrivă pentru tradiție și modernitate; și anume frumusețea sufletească altoită pe gestul sacrificial, pe altruism de frontieră, pe aliniamente în esență revoluționare.
Cum altfel aș fi publicat eu câteva lucrări monumentale, dacă nu mi le-ar fi sugerat același olimpian Ion Cepoi, vârful de lance împungând mereu deviațiile neplăcute ale unui partid politic ori al altuia aflat întâmplător la guvernare, însuși clătinându-se în bătaia vântului, după cum bate el ba dinspre Rusia, ba dinspre Turcia, ba dinspre Ungaria, în fine ba dinspre ONU, OMS, NATO, UE. China etc.
Sub egida editurii Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, mi-au fost publicate tetralogia:
1. Ritualul morții și înmormântării în Gorj. I. Aspecte contemporane în ritualistica morții / înmormântări în Gorjul de Nord. II. Arhaicitate și universalitate sub semnul recuperării și interpretării. III. A fi/a nu fi etnolog și antropolog. IV. Dalbul de pribeag (2011-2014).
2. Cenaclul „Columna”. Școala de Literatură de la Târgu-Jiu, Generația columnistă după cinci decenii (2015).
3. Dilogia Poetul este un rege și i se cuvine un tron (I. Laureații Marelui Premiu A.N.P. „S.L.B.”, Poeții) (II. Laureații Festivalului Internațional de literatură „Tudor Arghezi”. Poeți și critici) (2019-2021).
Însă ani la rând s-au tipărit zeci și sute de cărți, revistele Serile la Brădiceni, Bilete de papagal, Ceașca de cafea, Revista Jiului de Sus, Crinul Satelor, Hazul; seria de traduceri în diverse limbi din lirica argheziană, albumele de fotografie artistică ale lui Teodor Dădălău; alte cărți de excepție editate de George Drăghescu, Liviu Poenaru, Paul Aretzu, Ion Cepoi, Dan Pupăză, Mircea Tutunaru și alții.
Sub egida aceleiași prestigioase instituții s-au organizat tabere de literatură, sculptură, pictură, festivaluri literare („Tudor Arghezi, „Serile la Brădiceni”, „Ion Cănăvoiu”, „Eminescu la Florești”, „Artur Bădița”, „Nicolae Diaconu” ș.a.), sărbătoriri ale zilelor de naștere ale celor mai semnificativi creatori intelectuali, artiști, oameni de cultură gorjeni, premieri ale celor mai proeminente personalități gorjene ș.a.m.d.
Un editorial de Ion Popescu-Brădiceni
Ca și-n atâtea alte dăți cititu v-am eseul – elogiu dedicat maestrului liric contemporan Ion Cepoi și mă plec cu respectul cuvenit în fața omului scrisului Cosmin Pigui pe care-i respect deopotrivă deși trecurăți în subsidiar enumerarea succintă a operei laborioase ce vă poartă numele. La Ion Popescu Brădiceni am apreciat – și mă-nchin cu tot respectul – implicarea în activitatea culturală ex cathedra prin atâtea ”Seri la Brădiceni” prolifice în ale literaturii și prezența activă în spațiul cultural gorjean. Sănătate să fie și mult bine !
Cepoi si Gogonea, doi mari ,,oameni de cultura „…Chiar ASA ?!
Are Gorjul oameni insemnati de care nu scrie nimeni un cuvant. Pacat !