“De la masa tăcerii trebuie să înveţi să taci”, spunea George Mirea (vorbind despre spiritul oltenesc agitat, mereu în mişcare şi în continuă transformare) în sala Muzeului de Istorie “Alexandru Ştefulescu”, unde a fost lansat al doilea volum de proză al lui Ion C. Gociu, “Cireşe amare”.
Oltean este şi protagonistul acestui eveniment, Ion C. Gociu, care a lăsat în urma sa o carieră militară de 40 de ani şi a îmbrăţişat-o pe cea literară. “Cireşe amare” este de fapt al doilea volum al autorului, primul, “Din Văianu la Toronto” (apărut în 2010 şi lansat la Ciuperceni, în satul natal), fiind de fapt un bildungsroman (roman care povesteşte viaţa autorului).
George Mirea despre gorjeni
Criticul şi istoricul literar, George Mirea a moderat acest eveniment cultural şi a încântat auditoriul cu un discurs savuros despre târgujieni, gorjeni şi despre legăturile sale cu aceste meleaguri. “Legătura mea cu Târgu-Jiul e foarte veche. Am vrut să văd misterele acestui loc” nota istoricul literar la începutul discursului. Acesta a ţinut să reamintească ascultătorilor că prezenţa sa la acest eveniment înseamnă, în limbajul “de onoare”, preţuire pentru romancierul Ion Gociu şi pentru gorjeni: “Am venit pentru un scriitor adevărat”. Maxima zilei a venit tot din partea lui George Mirea, care a vorbit preţ de câteva minute despre ce înseamnă să fii oltean şi gorjean (din perspectiva sa): “Să nu te încovoi niciodată! Cel care se încovoaie nu mai este oltean!”
Un roman al vieţii
Ion Popescu-Brădiceni a luat cuvântul în deschidere, pregătind terenul pentru maestrul George Mirea. Moment mai oportun nu se putea pentru Ion Popescu-Brădiceni care anunţă, cu acest prilej, deschiderea Atelierului Naţional de Poezie “Serile la Brădiceni” . Aerul jovial al serii a fost menţinut de subprefectul Marcel Romanescu, George Mirea, Ion Mocioi, Gelu Birău, Ion Căpruciu, George Manoniu, Ion Sanda şi Grigore Haidău (graficianul cărţii). Romanul lui Gociu a trezit amintiri subprefectului care a declarat că “m-am regăsit în fragmentele din roman”. Marcel Romanescu şi-a recunoscut defectele, un gest rar întâlnit la politicieni: “Nu sunt perfect. A trebuit să mai fac şi politică”. Păstrând atmosfera relaxantă a serii, acesta ne-a vorbit despre tineri şi despre tendinţa societăţii de a înstrăina individul şi a-l îndepărta de natură. Jocurile copilăriei sale erau veritabile, memorabile. “Cireşe amare” readuce cititorul la acea stare originară, arhaică, comparabilă cu amintirile lui Creangă. George Mirea consideră “Cireşe amare” potrivită “de a se aşeza alături de cele mai bune cărţi”.
“Cireşele amare” între ficţiune şi adevăr
Feeling-ul cărţii este veritabil, chiar dacă locul unde se petrece acţiunea nu poate fi urmărit în realitate. Nu poţi face un peregrinaj prin locurile descrise în roman, pentru că acestea nu există. Acestea sunt doar copii ale unor lumi demult apuse. Sunt reale în mintea şi în inima autorului şi cititorului. “Toate sunt răsărite din sufletul unui om, din zbuciumul său interior”, adaugă George Mirea. Tot acesta face o succintă descriere a autorului: “Ion Gociu are un calm de plutitor pe oceane”. Nu trebuie să uităm că toate aceste complimente (consideraţii pozitive asupra cărţii şi asupra persoanei Ion Gociu) vin din partea criticului, un om foarte zgârcit la acest capitol, cu un acut simţ critic. Citindu-i articolele publicate despre “stricarea limbii române”, scrise de maestru într-un stil acid, înţepător, fără menajamente sau ocolişuri semantice, ne dăm seama de aprecierea pe care acesta o are pentru autorul “Cireşelor amare”. “A fi scriitor e un lucru care nu ţine de voinţa nimănui” concluzionează George Mirea în cuvântul său. La final s-a ţinut un moment de reculegere în amintirea lui Al. Doru Şerban, cel care ne-a părăsit de curând.
Silviu Popescu
